Click Here For Free Blog Templates!!!
Blogaholic Designs

chat box

marți, 6 noiembrie 2012

CONCURS CREATIE #3



   Micul dovlecel Halo

  Dovlecelul mergea deja de mult timp.Lui i se parea prea mult timp.Cand cazuse si se rostogolise de pe veranda unde era asezat fusese foarte trist.Se rostogolise de pe veranda casei,care era asezata pe un deal,chiar cand fusese pus langa dovlecii infricosatori,de Lissa,fetita cea mica a familiei si cea care il facuse cu ajutorul tatalui ei,si cea care,cand nu o vazuse nimeni,ii soptise ca este cel mai frumos dovleac pe care il vazuse.Atunci dovlecelul fusese foarte mandru,dar acum,acum cand hoinarea singur prin padure nu se mai simtea asa deloc,si nu reusea deloc sa se intoarca acasa.
   Dintr-o data vazu ca ceva se misca printre tufisuri.Se sperie si fugi dupa un copac.Din tufisuri iesi o fantoma,care il intreba:
   -De ce te ascunzi de mine?
   -Esti o fantoma.
   -Dar nu trebuie sa te temi de mine,asta e singura noapte in care pot fi vazut si nu am de ce sa te sperii pe tine,dovlecelule!spuse fantoma.
   Dovlecelul isi facu curaj si iesi dupa copac.
   -Dar totusi ce cauti in padure cand ar trebui sa fii la geamurile caselor?
   Dovlecelul ii povesti fantomei ce se intamplase si cum cazuse.
   -Uite,eu pot zbura sus si sa iti spun pe unde sa o iei,dar ai grija ca pe drum sa nu mai vorbesti cu vreo alta fantoma pentru ca pentru celelelat noaptea asta nu este decat un prilej pentru a ii speria pe cei in viata.
   Fantoma ii arata dovlecelului pe unde sa o ia,acesta multumindui pleca fericit spre casa.
   La un moment dat,cand incepu sa vada luminile casei si buburia il cuprinsese,auzi niste zcomote ciudate.Ceva il ridica de la pamant,clatinandul,si ii spuse:
   -Ce cauta un dovlecel asa mic ca tine in padure tocmai in noaptea asta?Il intreba o fantoma nu prea prietenoasa,care nu semana deloc cu cea care il ajutase.
   -Vreau sa ajung acasa,spuse dovlecelul.
   -Toti vrem asta,dovleac mic,dar nimeni nu ajunge!
   Atunci dovlecelul incepusa se zbata si reusi sa scape din mainile fantomei si incepu sa alerge.Fantoma,neosteninduse sa mai merga dupa el striga:
    -Ai grija,dovleac mic,nu eu sunt cea mai mare temere a ta,si disparu.
   Dovlecelul inceta sa mai alerge si se aseza putin,cand dintr-o data,ceva incepea sa il ciuguleasca si spunea:
    -Dovlecei,dovlecei eu acum mananc!
   Era o ciora cu penele atat negre lucioase,cum dovlecelul nu mai vazuse pana acum.Acesta fugi din nou,dar cioara il urmarea si mai ciugulea din cand in cad din el,pana ce gasi o scorbura intr-un copac si se ascunse.
    -Tot o sa iesi de acolo,dovlecel!spunea ciora.
    Dovlecelul era disperat,nu stia ce sa mai faca,cum sa scape de cioara,cand dintr-o data aparu prima fantoma si goni cioara.
    -Multumesc mult,spuse dovelecelul.
    -Vad ca nu te poti tine departe de proble.Haide,te voi duce ue acasa,spuse fantoma.
   Dovlecelul urma fantoma bucuros ca se putea intoarce acasa in siguranta,iar cand ajunse ii multumi fantomei,si se puse langa casa,la lumina,asteptand sa fie gasit.
    Sfarsit!

7 comentarii:

  1. 7.am iesit,noapte buna,mi se imapiejeneaza ochii de somn.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da! O poveste chiar amuzanta. Ador creatiile care imi aduc zambetul pe buze. Imi imaginez aceasta compunere ecranizata intr-un desen animat care i-ar incanta mult pe copii. Ai titlu, deci felicitari! Povestea urmareste capcanele micului Dovlecel. Este o poveste ingenioasa, si te felicit pentru ea. Teama care trebuie sa o inspire o poveste de groaza, nu este trata cu sadism, sange etc, este vazuta prin pataniile unui dovlecel, si apreciez asta decat folosirea violentei. Critica s-a nascut tocmai din viziunea diferita asupra lucrurilor, si intr-un final trebuie sa iti aduc si o critica, faptul ca nu sti sa folosesti pauzele dupa semnele de punctuatie, de aceea NOTA MEA FINALA ESTE 9 insotita de felicitari! Si sa apreciezi faptul ca nu ti-am scazut un punct fiindca ai multe greseli de redactare, dar pentru astea te inteleg, fiindca si eu am o tastatura ,,problema” si stiu cum e sa ai o idee in cap si sa iti doresti sa o tastezi rapid pentru a nu o uita, fapt ce te determina sa mai ,,pocesti” cuvintele.

    RăspundețiȘtergere
  3. fara suparare autoarei..merita un 4!nici nu a fost infricosatoare!e destul de faina sa le-o zici copiilor de 6-7 ani.

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesant! M-a amuzat partea cu cioara! 10 Felicitari!

    RăspundețiȘtergere