CONCURS CREATIE #6

Victoria isi muta geanta pe celalalt umar, si isi ridica fularul mai sus, pentru a se feri de vant si ninsoare. Incepuse sa ninga de o saptamana deja, ceea ce era ciudat, deoarece de abia trecuse Echinoctiul de toamna, iar sarbatoarea lui Samhain se apropia cu pasi repezi. Nu ca asta ar fi insemnat ceva pentru ea. De cand se mutase impreuna cu fratele sau mai mic, la bunica ei, Vicky pierduse contactul cu realitatea. Prea indurerata dupa moartea parintilor sai, Vicky incetase sa mai creada in ceva anume, sau sa mai spere. Ea nu traia, doar functiona, iar singurul lucru care o ajuta sa functioneze, era Finn, fratele ei, in varsta de 10 ani.
Victoria simti ninsoarea rece si vantul aspru, si isi baga mainile adanc in buzunare. In timp ce se apropia de casa, simti ceva tare care o lovi in piciorul stang, apoi inca o lovitura in brat.
-Te-am nimerit! Rase tare Finn, aparand de dupa un maldar mare de zapada, rosu in obraji si cu ochii scanteind de fericire. Victoria il privi ciudat, ca si cum ar fi fost in transa. Apoi clipi, si isi lasa usor geanta in zapada. Se apleca si facu un bulgare aruncandu-l dupa fratiorul ei care incepu sa alerge razand. Se jucara pana ce intunericul puse stapanire pe micutul orasel, iar cei 2 intrara in casa, cu gura pana la urechi si mainile inghetate.
Mai tarziu in acea noapte, in timp ce Victoria se prefacea ca doarme, bunica lor, o femeie cu privire blanda si riduri pe frunte, ii spunea lui Finn o poveste inspaimantatoare. Era vroba despre casa de vizavi, care in noaptea de Halloween era vizitata de catre fantome. Desi Victoria nu credea in fantome, tremura usor, in timp ce Finn, cu ochii stralucitori stranse patura si isi promise lui insusi ca in noaptea de Halloween va merge in casa pentru a vedea cu ochii lui fantomele.
O saptamana mai tarziu, pe 31 octombrie, Finn se asigura ca sora lui doarme, si se dadu jos din pat. Apropiindu-se de usa, una dintre scandurile podelei scartaira, iar Victoria se trezi speriata.
-Cine e? Sopti ea ridicandu-se. Finn, tu esti? Vicky arunca o privire rapida catre patul gol de vizavi si o lua la fuga pe hol. Ajunse la parter, si infigurata privi pe fereastra. O umbra se profila pe zapada stralucitoare, iar fata recunoscu fesul cu ciucure al lui Finn. Luandu-si in graba cizmele si paltonul, o zbughi pe usa, in cautarea fratelui sau.
-Si-a pus in gand sa vada fantomele. Of, bunica si povestile ei, murmura ea tremurand, in timp ce se indrepta catre casa de langa. Finn! Intoarce-te! Nu e nici o fantoma!
Pe pervazul casei darapanate, un dovleac ranjea malefic, luminat pe dinauntru de o lumanare. Cand Victoria pasi pe treptele casei, lumanarea se stinse iute.
-Vantul, sopti Victoria, deschizand usa tremurand. Usa scartai si se deschise, iar ea pasi inauntru ingrozita. Finn! Tonul mustrator nu se putea simti in vocea ei abia soptita, asa ca, prin intuneric incerca sa ajunga la un comutator. Mergand de-a lungul peretelui, Victoria vazu o raza de lumina albastruie ce iesea de sub o usa, si dupa ce trase adanc aer in piept, deschise usa.
-Vino sa vezi, sopti Finn intorcand capul pentru o secunda.
Victoria ramase uluita de ceea ce vazu. Umbre albastre,stralucitoare, cabecurile ecologice pe care le folosea bunica, dansau in jurul lui Finn, ca flacarile aragazului.
Victoria inainta, dar dintr-o data una dintre umbre se desprinse din dansul nebunesc, si se apropie de ea.
-Crezi? Sopti o voce stranie, venita parca din alta lume.
-Da, cred acum spuse Victoria tare, prea tare, iar siluetele albastre se oprira din dansat.
-Crede! Umbrele luminoase incepura iar sa danseze, si Victoria se simti trasa de mana, ademenita in dansul lor fara de muzica. Finn zambea incantat de tot ce vedea, agitandu-si mainile in aer ori de cate ori  o silueta albastra il atingea. Victoria era tinuta de mana de aer, sau cel putin asa simtea. Ca atunci cand scotea mana pe geamul masinii, exact asa isi simtea mainile acum, dansand incadrata de doua lumini albastre.
Dansul se opri inainte ca Victoria sa-si dea seama, si realiza ca fantomele albastre se indepartasera, in timp ce alte 2 siluete veneau spre ei. Victoria ii cunostea de undeva. Cu siguranta ii cunostea. Ii vazuse poate intr-o poza, sau.. intr-un ziar, sau poate..
Siluetele se conturara, iar ea aproape lesina de emotie. Vazu intai o fata rotunda, cu ochi frumosi si zambet luminos, iar apoi un chip cu ochelari si mustata. Sigur ca ii recunostea!
-Mama! Tata! Tipa ea plangand, apoi se intoarse catre Finn. Uite! Sunte EI! Nu! Stati! Am atatea sa va spun! Sa va intreb..
Cele 2 fantome parura ca se privesc, apoi Victoria auzi:
-Doar o intrebare..
Victoria statu pe ganduri pentru o clipa, apoi scutura puternic din cap.
-Va iubesc! Cred in voi!
Fantomele isi reluara atunci dansul nebunesc, iar Vicky si Finn se trezira intr-un vartej de muzica mai mult simtita decat auzita, un joc delirant, o sarbatoare smintita si magica. Victoria n-ar fi putut spune cand s-a terminat, dar in clipa in care prima raza de lumina patrunse pe fereastra, luminile albastrui se risipira ca si cum ai pocni din degete, iar ea isi lua fratiorul de mana, si se intoarsera in casa buncii.
-De acum incolo, Finn, vom fii bine. Iti promit, ii spuse ea cu lacrimi in ochi.
-Nu o sa mai plangi noaptea?
-Nu, promit.
Finn o imbratisa strans, si adormi in bratele ei, visand o casa darapanata cu lumini albastre stralucitoare, dansand fermecator, pe mama, pe tatal si pe sora lui, care il tinea la pieptul ei, si ii soptea: promit..