CONCURS CREATIE #7

 

                                           Ah,Haloween

Vad cum toata lumea se costumeaza si aranjeaza casele..cum sunt disperati,si alearga de la o casa la alta cersind dulciuri,ca si cand ei nu isi pot cumpara.Urasc Haloweenul,mai ales pentru ca mama ne obliga sa facem exact ca toti ceilalti.:Sa ne costumama si sa mergem la muzeul groaei din oras,unde va fi toata lumea.

 Am mers la muzeul acela de trilioane de ori si  nu inteleg de ce ne tot obliga sa

 mergem acolo.A si mereu cand ajungem acolo,ne trimite imediat in bibilioteca muzeului,sa cautam carti cu tot felul de evenimente stranii.Pe bune?Era mai rau de fiecare data.Mereu dadeam peste nu-stiu-ce paianjan scarbos....sau sora mea tipa cand se uita la coperta.Pur si simplu.Urasc Haloweenul ,nu pentru ceea ce este in sine..ci pentru stiti voi..a...a...Bine .Probabil pentru ceea ce este in sine.

 Asa ca de data asta n-o sa mai fac cum zice mama....Macar o data sa stau si eu linistita in pat uitandu-m la un film de Haloween.Desigur ,va trebuuii sa merg la usa din 4 in 4 secunde,ca sa le dau dulciuri obsedatilor alora mici de zahar .

-Pa mama...ma duc inainte....stii tu..ma intelnesc cu Rose !

Da Doamne sa ma creada,da Doamne sa ma creada....

Isi ridica   sparncenele colorate prea intens si spune:

-Ummm…Ok! Ma bucur ca in sfarsit prinzi si tu gustul acestei sarbatori minuna....

Siiii am plecat,trantind usa in urma mea.

Scapasem.Ma crezuse si acum puteam merge in oras,la o  cafenea draguta,sa petrec o noapte linistita uitandu-ma la nu-stiu-ce meci.Probabil Daniel ma invidia acum,fratele meu.Nici el nu prea suporta Haloweenul.

Am mers me alee principala pana am ajuns in dreptul casei lui Rose.Si a fost destul de ciudat cand am constatat ca toate luminile erau stinse.M-am hotarat sa o sun dar avea telefonul inchis.

-Eh,macar am incercat!

Apoi merg in continuare,si observ ca toate casele aveau luminile stinse.Super ciudat...Cine stiu cum i-a convins mama sa faca asta doar ca sa sperie lumea si sa fie in ‚spiritul marei sarbatori’.

 Totusi era cam ciudat sa vezi o strada intreaaga fara lumina,mai ales cand si felinarele,dupa ce au palpait putin s-au stins.Nu e de mirare.Felinarele avau in loc de bec un ditamai dovleacul,iar inauntrul lor o lumanare pe benzina..sau ceva,ce oricum

Nu face prea mare lumina.Toate s-au stins din cauza unei rafele de vant.Imediat,am auzit din capatul starzii tipete de copii.Nu ma-s mira daca as fi auzit-o pe mama.La scurt timp mi-am dat seama ca intrasem in padure.

-O frate...

Mi-am cautat telefonul in geanta,si am incercat sa o sun pe mama dar nu raspundea.

 Vazand acestea,am inceput sa merg cu spatele incercand sa imi dau seama pe unde venisem,si de cat timp eram in padure.

Soarele asfintise de mult,dar o pleoapa de lumina subtire atarna deasupra pamantului rece si inghetat.Ma asteptam ca mama ,fratele meu si cu sora mea sa iasa de prin copaci si sa ma sperie,dar nu se intampla nimic.Pur si simplu stateam acolo.Si da,trebuia sa recunosc imi era putin frig.Ok.Si frica.

 Atunci am simtit ceva mai rau decat atunci cand am simtit cum mama m-a imbracat intr-un dovleac anul trecut.Era ca si cum o mana rece imi puse pana peste buze,impingand-o peste fata mea.

Am incercat sa vorbesc dar nu am reusit.

 Si atunci am simtit.Precum un fierastrau inghetat,ceva mi-a patruns mana.Era ceva intr-un fel invizibil,dar era clar puternic.Nu puteam tipa,dar am incercat sa dau al intamplare cu picioarele.Nici asta nu mergea.Trebuia sa fac ceva.Am incercat sa ma relaxez,dar durea si am tare.Am incercat sa par moarta,dar durerea a crescut si mai mult.

 Cand mi-am aruncat ochi peste mana o vedeam alba,iar inchietura era rosie...sau neagra.Nu stiu.

 Mi-am dat durmul ,si eu am cazut peste frunzele aramii.Era bine jos.Si moale.Poate mama avea dreptate.Trebuie sa imi fie frica de Halowen.Si ar fi trebuit sa citecs cartile alea.Dar e prea tarziu.Ce mai conteaza acum?