Click Here For Free Blog Templates!!!
Blogaholic Designs

chat box

Se afișează postările cu eticheta recenzie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta recenzie. Afișați toate postările
sâmbătă, 10 mai 2014

Recenzie Zi dupa Zi

David Levithan
Carte cu supracoperta, paperback
316 pagini
carte primita de la editura spre recenzie
37 lei
LINK DE CUMPARARE



Descriere

Zi după zi un alt trup.
Zi după zi o altă viaţă.
Zi după zi îndrăgostit de aceeaşi fată.


Un adolescent care-şi spune, simplu, A, se trezeşte în fiecare dimineaţă într-un alt trup, trăind o altă viaţă. Niciodată nu e prevenit în legătură cu locul unde se va afla sau persoana în trupul căreia va fi. A s-a împăcat cu situaţia lui şi chiar şi-a stabilit câteva reguli „de supravieţuire": Niciodată să nu se ataşeze prea tare. Să evite să fie remarcat. Să nu se implice.
Totul până într-o zi când se trezeşte în corpul lui Justin şi o cunoaşte pe iubita acestuia, Rhiannon. Regulile sale stricte nu se mai aplică. Pentru că, în sfârşit, a găsit pe cineva alături de care vrea să rămână pentru totdeauna, zi după zi.

O poveste fascinantă, ce lansează o provocare: putem iubi cu adevărat pe cineva menit să ia altă înfăţişare în fiecare zi?

„Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea. Te face să vrei să alegi personaje, să construieşti scenariul, să conduci intriga. Persoana pe care o iubeşti stă în faţa ta, iar tu vrei să faci tot ce-ţi stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârşit posibilă. Iar când sunteţi doar voi doi, singuri într-o cameră, poţi să pretinzi că aşa este, că aşa va fi.

"Mister, romantism, personaje cool şi o idee trăsnet! -- The Guardian

„Când prima dragoste se sfârşeşte, cei mai mulţi oameni ştiu că vor veni şi altele. N-au terminat cu iubirea. Iubirea nu a terminat cu ei. Nu va fi niciodată la fel ca prima, dar va fi mai bună în diferite feluri.
Eu nu am o astfel de consolare. De asta mă agăţ din răsputeri. De asta e atât de greu."

Parerea mea:

       Iata, dupa mult timp o carte cu adevarat interesanta, cu un subiect care nu cred ca a mai fost dezbatutu vreodata, dar si bine plasata ,, in scena"". O poveste interesanta care reuseste sa transmita exact sentimentele dorite. Este un roman care, din punctul meu de vedere nu conteaza viata de la suprafata ci cum sa traiesti cat mai intens fiecare moment ca si cand ar fi ultima zi pe pamant, ca si cand ai stii sa razi, sa plangi sau sa te bucuri numai cu sufletul. Bineinteles, la inceput A. , personajul nostru principal nu intelege asta si este foarte dezamagit de faptul ca nu poate avea un corp al lui caruia sa i-l daruiasca persoanei iubite: ,,Dar cum sa fac sa ma vada distinct, daca sunt un corp pe care nu-l va vedea niciodata cu adevarat, intr-o viata pe care niciodata nu va putea sa o inteleaga''.  Cred ca este frustrant sa fii in fiecare zi alta persoana, sa nu poti avea un camin, o familie pentru ca desi A. are ocazia de a avea parte de mai multe persoane langa el nu poate spune nimanui situatia pentru ca a doua zi e sigur ca nu va mai fi acolo ca sa le dovedeasca. ,,oamenii recurg la diavol cand vor sa rezume lucrurile de care se tem. Cauza si efectul sunt inversate. Diavolul nu obliga pe nimeni sa faca ceva. Oamenii fac anumite lucruri si pe urma dau vina pe diavol.''
  Dragostea este si aici tema principala pe care pune autorul accentul. Acesta incearca sa sublinieze cum sufletul are sentimente si cum aceasta incearca in permanenta sa isi depaseasca conditia umila punand mai presus de toate persoana iubita. A este dispus sa mearca kilometri intregi in fiecare zi doar pentru a fi cateva clipe cu Austin: ,, Cum e cu clipa cand te indragostesti, cum poate asa putin timp sa contina atat de multe? Imi dau seama brusc de ce oamenii cred in deja-vu, de ce oameniii cred ca au mai trait si alte vieti, pentru ca anii pe care i-am petrecut pe acest pamant n-au cum sa rezume ceea ce simt. Clipa in care te indragostesti pare ca are secole in spatele ei, generatii intregi- toate rearanjandu-se pentru ca aceasta interseractare precisa, extraordinara sa poate avea loc. Indiferent cat de stupid stii ca este, simti in inima ta, in oasele tale ca totul a condus la asta, ca toate sagetile secrete tinteau aici, ca universul si timpul insusi au creart asta cu mult in urma, iar tu doar acum iti dai seama, tu doar acum sosesti in locul in care ai fost menit mereu sa fii."

sâmbătă, 19 aprilie 2014

Recenzie Un veac de singuratate

Multumesc frumos librariei Libris pentru aceasta carte minunata si anume Un veac de singuratate . Libraria Libris este o librarie online foarte populara in Romania, mai buna chiar si decat o librarie normala unde gasiti carti in romana, dar si in engleza si carti online la preturi rezonabile.


Gabriel Garcia Marquez
coperta paperback
Carte primita de la Libris spre recenzie
Editura Rao
478 pagini



Descriere:

Publicat pentru prima dată în 1967, romanul ''Un veac de singurătate'' a fost cel care l-a consacrat pe autorul său ca fiind unul dintre maeştrii narativei contemporane, aducându-i în 1982 Premiul Nobel pentru literatură. Reeditarea romanului, într-o ediţie pentru biblioteca dumneavoastră, reprezintă un eveniment literar de excepţie pe care vă sfătuim să nu-l pierdeţi. Nu există nici timp, nici spaţiu. Generaţii, fapte, personaje se amestecă între ele. O epocă se suprapune cu cealaltă, visul se confundă cu realitatea, lucrurile evoluează, şi totuşi nimic nu pare a se schimba. Totul se petrece la limita dintre tragic şi comic, dintre viaţă şi moarte. O lume extravagantă, pe cât de indepărtată de a noastră, pe atât de familiară, cuprinsă într-un vârtej de repere care se regăsesc în toate amintirile, în toate istoriile marilor familii.


Parerea mea :

   Acest roman poate fi interpretat in mai multe moduri si are mai multe semnificatii. Este o alegorie a istoriei latino-americane, a conditiei umane dar mai ales asupra timpului. E un roman in care realul si fantasticul se imbina atat de subtil incat initial nu realizezi. Titlul semnifica sentimentul de singuratate resimtit de fiecare membru al familiei Buendia atat in dragoste cat si in viata sau moarte: Melchiade se intoarce din lumea mortilor pentru ca nu a putut suporta singuratatea. Membrii familiei Bunedia sunt intemeietorii satului Macondo si de-a lungul generatilor ajungem sa-i cunoastem si sa vedem trasaturile pe care tinerii le mostenesc de la batrani.
   Dragostea este subiectul cel mai dezbatut in acest roman. Personaje puternice sau slabe, barbati cu inima de gheata se lasa invinsi de dragoste si unii ajung sa sufere enorm pentru ca nu reusesc sa opreasca la timp acea forta care ii face sa-si piarda mintile pentru femeia iubita si sa savarseasca cele mai mari nebunii. La fel este si la femei care sunt sentimentale si sensibile in acest roman.

,,Razboiul, izgonit in podul cu amintiri urate,isi gasi o evocare trecatoare in pocneteledopurilor de sampanie.'

   Jose Arcadio Buendia este fondatorul satului si ajunge de la un barbat respectat in pragul nebuniei care vorbeste intr-o limba neinteleasa  si e nevoie sa fie legat de un copac. Ce m-a impresionat cu adevarat a fost personajul Ursula, sotia lui Jose Arcadio Buendia. Modul in care aceasta il ingrijea, modul in care isi proteja satul de insomnie, razboi si ploi si cum lupta ca o leoaica pentru onoarea si educatia copiilor si nepotilor ei este cu adevarat demn de urmat. Din punctul meu de vedere, Ursula este personajul principal deoarece in jurul ei se invart toate personajele, prin cuvintele ei ne sunt descrisi ceilalti membrii ai familiei. Este o femeie rationala, gandind totul la rece comparativ cu celalalte personaje feminine care sunt patimase si sensibile: Rebeca, Pilar Terrera, Remedios.

 ,,Adevarul este, spuse ea, ca lumea se sfarseste incetul cu incetul, iar lucrurile astea nu se vor mai intoarce niciodata,'

   Romanul nu are un subiect principal, dar cred ca autorul incearca sa transmita ca viitorul este construit doar pe ruinele trecutului si ca fara istorie nu putem avea un viitor.
   In roman este prezentat un personaj minor, fiul lui Gerineldo Merquez care are onoarea de a primi numele complet al autorului: Gabriel Garcia Marquez. El si Aureliano Babilonia sunt singurii care cunosc intreaga istorie a satului. Destinul lui nu este prea insorit, aratand poate modestia autorului.
   Romanul este superb. Complex si plin de metafore, alegorii si semnificatii. O adevarata capodobera ce vorbeste despre conditia omului si dorinta de a se izola si a ramane cateodata singur in laboratoul de alchimie construit de Melchiade inca de la inceputul familiei Buendia.



duminică, 16 martie 2014

Recenzie Umbra vantului




Multumesc frumos librariei Libris pentru aceasta carte minunata si anume Umbra vantului . Libraria Libris este o librarie online foarte populara in Romania, mai buna chiar si decat o librarie normala unde gasiti carti in romana, dar si in engleza si carti online la preturi rezonabile.


Carlos Ruiz Zafon
Coperta paperback
Carte primita de la Libris pentru recenzie
LINK DE CUMPARARE
37 de lei
editura POLIROM
488 pagini






Descriere:

Traducere din limba spaniola si note de Dragos Cojocaru
Ne aflam in Barcelona anului 1945. Intr-o dimineata cetoasa, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orasului vechi, isi duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cartilor Uitate, o cladire impunatoare, veche si sumbra, plina de volume ale unor autori necunoscuti sau uitati, carti aduse de oameni care au tinut sa le fereasca de parasire, de indiferenta sau de la disparitie. Potrivit traditiei, cine intra pentru prima oara trebuie sa adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de Umbra vintului de Julian Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasa, il citeste in aceeasi noapte dintr-o suflare. In anii urmatori, Daniel se pomeneste implicat intr-o serie de intrigi si de crime, trecind prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. In acelasi timp, el se lanseaza in cercetarea amanuntita a biografiei autorului, cel putin la fel de enigmatica si de stranie precum romanele sale.
„Daca ati crezut cumva ca marele roman gotic a murit odata cu secolul al XIX-lea, Umbra vintului o sa va faca sa va razginditi. Un roman de prima mina, plin de capcane, de intrigi care se desfac unele din altele.” (Stephen King)
„O aventura fantastica, un roman scris parca de Jorge Luis Borges in stilul Numelui trandafirului. Zafon are grija sa dozeze iubirea, magicul, crimele si nebunia astfel incit sa-l captiveze pina si pe cititorul cel mai sceptic. Diabolic de bun!” (Elle)
Umbra vintului este, in fond, o scrisoare de dragoste adresata literaturii si cititorilor la fel de pasionati de povesti precum tinarul erou al cartii.” (Entertainment Weekly)

Parerea mea :


,,Insa mie mi s-a parut ca Julian traia in trecut, ferecat cu Amintirile lui. Julian traia inchis in sinea lui, pentru cartile lui si inlauntrul acestora, ca un prizonier de lux.
-          O spuneti de parca l-ati invidia.
-          Exista temnite mai grele decat cuvintele, Daniel. ``


   Cartea aceasta a fost pentru mine ca o lectie de viata si are cu siguranta un loc in inima mea. Acest roman este precum un hol cu o usa la sfarsit. O deschizi, pasesti inauntru si descoperi un decor nou cu care incepi sa te obisnuiesti. Apoi o alta usa apare la capatul camerei. Povestea se repeta, tu curios descizi si aceasta usa si cu fiecare camera noua in care intri te adancesti din ce in ce mai mult in lumea creata de Carlos Ruzi Zafon si in magia casei cu mai multe decoruri, Umbra vantului. ,,Pe masura ce avansam, structura povestirii a inceput sa-mi aminteasca de una din acele papusi rusesti care contin nenumarate miniaturi ale lor insele. Pas cu pas, naratiunea se descompunea intr-o mie de povesti, ca si cum povestirea ar fi patruns intr-o galerie de oglinzi, iar identitatea ei s-ar fi scindat intr-o multime de reflexe diferite si, in acelasi timp, unul singur.``
   Fiecare personaj este frumos schitat, este autentic si are o poveste de spus.
   Fermin, personaj enigmatic are o adevarata evolutie pe parcursul romanului. De la un cersator, considerat nebun si izolat de societate ajunge precum greierele Jimini, constiinta lui Daniel si un personaj sincer cu aptitudini in arta spionajului si vorbe de duh care mai de care mai inovative : ,, Inima unei muieri e-un labirint de subtilitati care sfideaza mintea necioplita  a barbatului mincinos. Daca vrei sa posezi cu adevarat o femeie, trebuie sa gandesti ca ea, iar primul lucru e sa-i castigi sufletul. Restul, dulcele invelis molcut care te face sa-ti pierzi mintile si virtutea, vine pe deasupra.’’ ; ,, (..) enigma naturii (...)Femeia (...) Adu-ti aminte : inima fierbinte si mintea rece. Codul seducatorului.’’

   Personajul Daniel este unul care iti ramane in amintiri. Dupa moartea mamei ,,absenta mamei continua sa fie pentru mine un miraj, o liniste strigatoare pe care inca nu ma deprinsesem s-o fac sa taca prin cuvinte.’’ ; ,,I-am vazut asa cum vezi niste straini dintr-un tren care se indeparteaza prea repede. Atunci, aproape fara sa-mi dau seama, mi-am amintit chipul mamei mele, pe care il pierdusem cu atatia ani in urma, ca si cum un decupaj ratacit ar fi alunecat dintre paginile unei carti. Lumina ei a fost singurul lucru care m-a insotit in coborarea mea.’’ el ramane cu tatal si lucreaza inn librarie. Puritatea lui este afisata in relatia cu Fermin, in modul in care reuseste sa-i intre Nuriei la suflet :    ,, exista oameni de care-ti amintesti si oameni pe care ii visezi. Pentru mine, Nuria Manfort avea consistenta si credibilitatea unui miraj : nu-i pui verdicitatea sub semnul indoielii, ci pur si simplu umbli dupa el pana cand se destrama sau te distruge.’’ ; ,, Caligrafia ei marunta si ordonata mi-a amintit de curatenia din biroul ei, ca si cum ar fi dorit sa cautee in cuvinte pacea si siguranta pe care viata nu voise sa i le daruiasca.’’ Si sa intre pana la urma chiar in sufletul lui Lain Coubert. Pe Daniel, chiar si diavolul il iubea.=)))
   Povestea pare sa se repete. Istoria lui Julian Carax si a lui Daniel sunt asemanatoare, iar intr-un anumit punct ajung sa se intersecteze.
   Iubirea autorului pentru carti este mai mult decat evidenta in acest roman. Prin prisma lui Daniel aflam adevaratele ganduri ale lui Zafon (,, Am copilarit printre carti, facandu-mi prieteni invizibili in pagini care se descompuneau in pulbere si al caror miros inca il mai pastrez pe maini.’’ ; ,, Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. Sufletul celui care l-a scris si sufletul celor care l-au citit, l-au trait si l-au visat. Ori de cate ori o carte isi schimba proprietarul, ori de cate ori privirea aluneca pe paginile ei, spiritul sau creste si se intareste.’’) Daniel e capabil sa puna cartea pe un loc sacru, un loc demn de toata cinstea. ,, Nu ma puteam abtine sa nu ma gandesc ca, daca eu, din pura intamplare, descoperisem un intreg univers intr-o carte necunoscuta din infinitatea acelei necropole, alte zeci de mii ramaneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am simtit inconjurat de milioane de pagini abandonate, de universuri si de suflete fara stapan, care se cufundau intr-un ocean de bezna, in timp ce lumea care palpita in afara acelor ziduri isi pierdea memoria pe nestiute, zi dupa zi, simtindu-se cu atat mai inteleapta cu cat uita mai mult.’’
   Finalul a fost perfect. Trist si totodata vesel, romanul a fost incheiat dar a lasat loc si de interpretare ,, Bea spune ca arta de a citi moare incetul cu incetul, ca e un ritual intim, ca o carte e o oglinda si ca nu putem gasi in ea decat ceea ce avem deja inlauntrul nostru, ca atunci cand citim ne folosim mintea si sufletul si ca aceste bunuri sunt din ce in ce mai rare.’’
   O carte pe care o recomand tuturor celor care pretuiesc lectura, dar si celor care vor sa o descopere.

sâmbătă, 8 martie 2014

Recenzie Regatul Umbrelor

Leigh Bardugo
Coperta paperback cu supracoperta si clapete
Carte primita de la editura Trei spre recenzie
344 pagini
33 lei
LINK DE CUMPARARE
Colectie: Young Fiction




Descriere:
    <<Falia Umbrei, un ținut învăluit în beznă, populat de monștrii, distruge treptat Ravka, o națiune altădată măreață.
    Alina, o fată orfană, singuratică, descoperă că posedă o putere unică, ce o face să pătrundă în lumea elitei magice a regatului – Grisha. Ar putea ea să destrame vraja demonică a Faliei Umbrei, eliberându-și țara?
    Întunecatul, o ființă cu o putere de seducție teribilă, este conducătorul Grishei. Dacă ăși va îndeplini destinul, Alina va fi nevoită să descopere cum să se folosească de harul său și cum să reiste atracției periculoase pe care o simte față de temutul stăpân.
    Însă în timp ce-și contemplă viitorul năucitor, Alina nu-l poate uita pe Mal, cel mai bun prieten al său din copilărie. >>


 Parerea mea :
    Încă din descriere se poate observa cu ușurință un număr măricel de clișee clasice fantasy-urilor: triunghiul iubirii, bad boy-ul, good guy-ul și tipul fetei obișnuite, ajunsă în centrul atenției tuturor, tipa indecisă devină brusc ”the most powerful”.  Nimic nou sau surprinzător până aici. Nici firul narativ nu este foarte deosebit sau plin de suspans. Este mai degrabă plin de situații previzibile.
    Ce are special carte și care este motivul pentru care trec peste clișee și o recomand? Unic la această carte este mediul. Am rămas plăcut surprinsă de aerul sovietic al cărții, atmosfera rece și ternă iese prin toți porii cărții, iar descrierile te fac să te simți acolo. Mi-a plăcut ingeniozitate și noutatea aduse de carte. A fost înviorător să văd o lume unică, o Ravka care îmi aduce în memorie epoca de aur a Rusiei. Când veți citi veți vedea că punctul forte a cărții este această descrierea unei lumi unice, pe care nu am mai întâlnit-o în nicio carte și care te atrage ca un magnet.  Nu mi s-a mai întâmplat de la Game of Thrones încoace să mă atragă atât de mult o lume fantastică, încât să îmi doresc să o simt și eu.  
    Personajele în mare lor majoritate nu au nimic deosebit, le poți găsi cu ușurință corespondentul în alte personaje ale genului fantastic. Nici Alina, nici Mal nu m-au impresionat în vreun fel. Un impact puternic a avut Întunecatul. La început eram: ”Oh nu, un nou Damon?!” și oftam exasperată. Dar nu. Să nu vă lăsați înselați de aparențe. Întunecatul nu e păpușelul rău pe care îl regăsim în visele tuturor puștoaicelor. Niet. Tipul ăsta este un adevărat personaj negativ, așa cum ar trebui să existe în fiecare fantasy care se respectă (motiv pentru care Bardugo primește respectul meu). Întotdeauna m-au fascinat personajele negative, rele, egoiste, avide de putere, neîndurătoare, sadice și fără mila. Întunecatul e un personaj negativ perfect. Manipulator și seducător. Îi tratează pe toți ca pe niște sclavi. Este de departe personajul meu preferat din carte și sper ca în continuarea cărții să își păstreze personalitatea de nebun nemernic. Altfel aș fi sincer dezamăgit.
    Recapitulând, punctele forte ale lui Bardugo sunt descrierile plăcute și personajele negative reușite, fapt ce scoate acest fantasy în evidență. O recomand celor care vor să citească ceva nou, nu atât ca poveste, cât ca și atmosferă, peisaj. Mitologia sovietică e unică și merită să vedeți o fărâmă din ea
luni, 17 februarie 2014

Recenzie Seninatatea- 25 de povestiri despre echilibrul interior

Christophe Andre
Editura Trei
Coperta Paperback
LINK DE CUMPARARE
23 lei
144 pagini
Carte primita de la editura spre recenzie ( Multumesc mult)




Descriere:
Ne-ar plăcea să rămânem mereu senini… Dar viaţa ne tulbură apele, iar demonii noștri lăuntrici se trezesc: atunci devenim îngrijoraţi, ne pierdem speranţa, ne risipim. Prin cele 25 de istorioare și prin învăţămintele lor, cartea vă propune să înaintaţi, în ritmul vostru, pe calea echilibrului și a seninătăţii. Descoperiţi înţelepciunea vieţii de zi cu zi ascunsă în micile și efemerele momente de fericire, precum un telefon de la un vechi prieten, un jurnal abandonat și redescoperit sau o frunză dansând în vântul tomnatic. Învăţaţi să savuraţi clipa, să vă relaxaţi, să zâmbiţi și vă menţineţi trupul binedispus și spiritul treaz.
„Există astfel de zile când sufletul îţi este senin: te simţi cum nu se poate mai bine. Înlăuntrul tău, totul este limpede și calm. Nimic, absolut nimic nu îţi lipsește. Tot ce ai nevoie se află aici…"
 
Parerea mea:
Aceasta este o carte de psihologie practica scrisa de psihiatrul Christophe Andre. Contrar credinteti majoritatii oamenilor in ideea ca psihologii ,,vorbesc mult si prost", autorul ne dovedeste exact invers. Cartea aceasta este chiar foarte scurta, fiecare lectie sau povestire avand doar 3-4 pagini, iar termenii nu sunt deloc greoi, de neinteles. Ba dimpotriva, m-a bucurat faptul ca am putut-o citi cu usurinta.,,In fiecare clipa intram in paradis sau iesim din el"  Chiar daca a fost teorie, povestirea a curs foarte lin. Daca ai un dram de rabdare si esti intr-o dispozitie buna sau daca vrei sa devii senin, cu siguranta te vei regasi in situatile prezentate in carte, si, cu ajutorul ei iti vei intelege mai bine starile sufletesti ,,Starile noastre sufletesti sunt adeseori ceea ce ne face sa fim unici. Si mai mult inca decat emotiile noastre. De exemplu, la teatru sau la cinema, spectacolul trezeste in noi reactii puternice, captivante, uniforme, aproape aceleasi la toti spectatorii: acestea sunt emotiile. Apoi, dupa spectacol, cand iesim, ne vin in minte ganduri, sentimente, amintiri complexe, declansate de ceea ce am vazut si am trait prin procura. In acest caz, lucrurile nu mai seamana de la un spectacol la altul. Exista o multime de diferente individuale, si mai mult vag, mai multa blandete, mai multa discretie: acestea sunt starile sufletesit. Mai discrete, mai complicate, mai personale..." care -atentie- nu sunt acelasi lucru cu emotile.,, Starile noastre sufletesti sunt ceea ce ramane in noi dupa ce a trecut trenul vietii. Astazi, in sfarsit, ai inteles si ai acceptat aceasta idee: starile noastre sufletesti sunt inima palpainda a legaturii noastre cu lumea."
   Fiecare om e reticent cand vine vorba de a achizitiona o carte psihologica: ,, La ce imi trebuie?''. Cartea lui C. Andre se face inteleasa cu usurinta, te face sa reflectezi la propria persoana si cu siguranta atunci cand vei fi intr-o stare proasta, daca iti amintesti cateva din sfaturile lui te vei inviora. E ca o mica raza de soare ce se iveste dintre nori.

Citate:







sâmbătă, 15 februarie 2014

Recenzie Palatul Chelfanelii

Pascal Bruckner
Editura Trei
Carte primita de la editura spre recenzie
Coperta paperback cu supracoperta
121 pagini
LINK DE CUMPARARE
26 de lei



Descriere:
   In marea-i bunatate si, indeosebi, cu marea-i clarviziune, Presedintele unui stat situat ,, undeva intre Elvetia, Franta. Germania, Asia si Africa" ia o hotarare cu uriase urmari pentru viata concetatenilor sai: interzice parintilor si celor de o seama cu ei: tutorii, educatorii, profesorii sa-si mai bata copii.
   Sugestia pe care o contine romanul lui Pascal Bruckner este ca Timpurile Moderne s-au angajat pe o cale fara intoarcere, ca rationalizarea lumii a produs ravagii definitive: pe progresiva si ireversibila derealizare a vietii.

Parerea mea :

   Aceasta este o parte a introducerii pe care o face Radu Toma acestei carti si o consider cum nu se poate mai potrivita. La inceput am fost sceptica in legatura cu acest roman filosofic, nu mai citisem nimic de autor, iar titlul ma intriga. De la prima pagina am fost curioasa si nu am mai lasat-o din mana pana cand nu am terminat-o. E subtirica ( are 121 de pagini) si incredibil de usor de citit. Eu am terminat-o in cateva ore.          
 












   Cartea e scrisa in stilul unei povesti pentru copii- imi aminteste oarecum de ,,Micul Print''. Bineinteles, la aceasta carte am ras constant. Satira sociala a fost pe placul meu, iar personajele hiperbolizate pana la absurd, un deliciu. Vorbind de personaje, Presedintele- Gordran-Gratioasa Sa Maiestate-Marele Capitan-Genialul Conducator- Excelenta Sa sau cum vreti voi sa ii mai spuneti este un personaj uimitor prin ridicolul pe care il emana prin toti porii. Este o hiperbola a tipului de tiran absolut, cu idei comuniste, dornic sa se auda vorbind si sa fie adorat. Genial de prost.
   Cartea poate parea usoara, debordeaza de un amuzament ciudat dar Bruckner a prezentat intr-un mod foarte serios o realitate pe care o traim in aceste vremuri, aducand in discutie violenta si urmarile ei pe plan politic si social. O carte interesanta, care m-a facut sa imi doresc si mai mult. Mi-ar placea sa il mai citesc pe Bruckner pentru stilul lui revigorant si unic.

Citate














marți, 21 ianuarie 2014

Recenzie Marina

Multumesc frumos librariei Libris pentru aceasta carte minunata si anume Marina . Libraria Libris este o librarie online foarte populara in Romania, mai buna chiar si decat o librarie normala unde gasiti carti in romana, dar si in engleza si carti online la preturi rezonabile.



Carlos Ruiz Zafon
Coperta paperback cu clapete
Editura Polirom
Carte primita de la Libraria LIBRIS spre recenzie
LINK DE CUMPARARE
253 de pagini




     Primul lucru care m-a atras la aceasta carte cred ca a fost asemanarea titlului cu numele meu: Marina. Abia la sfarsitul cartii am inteles ca soarta a vrut sa am acest nume pentru a citi cartea. M-am chinuit mult sa o citesc si nu pentru ca nu ar fi buna sau pentru ca ar avea un stil de a scrie prea greoi autorul ci pentru ca acest roman este foarte bun. Am inteles perfect de ce pana si pe autor, Carlos Luiz Zafon, e cartea preferata. E imposibil sa nu iti placa si, atunci cand o termini sa nu ramai cu un gol urias in suflet, sa nu te intrebi ce se va alege acum de viata ta fara povestea cutremuratoare a lui Oscar, a Evei, a lui Mihail, dar mai ales a Marinei.

      Romanului i s-a aplicat tehnica povestirii in rama sau povestirii in povestire. Intalnim incarcatura emotionala in fiecare fraza, ca o parte din sufletul autorului. Naratorul, Oscar povesteste despre intalnirea lui cu Marina: ,,O fata in rochie alba suia dealul, pedaland  spre mine. Prin transparenta zorilor si vata ceturilor ii ghiceam silueta. Unduind, pletele lungi, de culoarea fanului, ii acopereau chipul.(...) Ochii, sau propria-mi fantezie, au intuit contururile picioarelor zvelte ce coborau pe pamant. Apoi au urcat pe rochia desprinsa dintr-un tablou de Sorolla si s-au oprit la ochii de un cenusiu atat de adanc, ca puteai cadea in ei.''  si incet- incet  ne introduce  in lumea Evei si a lui Mihail, o lume groteasca in care invatam ca iubirea te poate duce in pragul nebuniei si ca dorinta de a invinge moartea poate fi mai puternica decat orice. Elementele gotice sunt la ele acasa, iar romanul are o mica legatura cu Frankestein, Carlos Ruiz Zafon dezvoltand ideea corpului readus la viata cu memebre de la alte cadavre si oferindu-i autenticitate. 
     Povestea de dragoste dintre Oscar si Marina e frumoasa. Incepe timid, dar sentimentele sunt pure si sincere. Mi-a lasa impresia  ca Oscar si Marina au crescut intr-un an cat altii in sapte la fel ca in basme. Si tot ca in basme e si povestea lor: atat de frumoasa ca te face sa plangi: ,,Nu stie ca-i Fat Frumos-ul care trebuie sa o sarute pe Frumoasa din Padurea Adormita, ca sa o trezeasca din somnul ei vesnic, dar asta pentru ca Oscar ignora faptul ca toate povestile-s minciuni, desi nu toate minciunile-s povesti. Printii nu-s Frumosi, iar Fetele din Paduri Adormite chiar daca nu-s frumoase, nu se trezesc nicicand din somn."'
     Stilul autorului de a nara o poveste de dragoste imi aminteste putin de stilul lui Mihail Drumes. Iubirea e traita intens ,,Amintirea Marinei si a aventurilor cutremuratoare la care luaseram parte impreuna ma impiedica sa gandesc, sa mananc sau sa port o discutie coerenta. Era singura persoana careia ii puteam impartasi nelinistile mele, si nevoia prezentei ei ajunsese sa imi provoace o durere fizica. Nimeni si nimic nu-mi putea alina arzatoarea durere interioara. Am devenit o figura cenusie de pe coridoare. Umbra mi se topea pe pereti. Zilele curgeau una dupa alta ca frunzele moarte. Speram sa primesc un biletel de la Marina, un semn ca dorea sa ma revada. O simpla scuza pentru a fugi la ea, trecand peste distanta dintre noi, care parea zi de zi tot mai mare. Nici vorba. Mi-am omorat timpul, strabatand locurile pe unde umblaseram impreuna. Ma asezam pe bancile din piata Sarria, asteptand sa o zaresc.'' si la sfarsit se produce o ruptura zdruncinatoare.
     O carte ce o recomand tuturor varstelor: tinerilor ce invata cat de sincere trebuie sa fie sentimentele precum iubirea, dar si adultilor si batranilor care au trait poate si ei o iubire asa frumoasa si nu au avut cui sa o impartaseasca. Cartea a reusit sa devina favorita mea detronand-o pe Jane Eyre si inca de la inceput am simtit ca va fi superba.

marți, 31 decembrie 2013

Recenzie Imi amintesc de tine

Yrsa Sigurdardottir
Editura Trei
Carte necartonata cu supracoperta si clapete
LINK DE CUMPARARE
42 de lei
Carte primita de la editura spre recenzie
424 pagini






Descreiere:
Această poveste este spusă din două puncte de vedere. Primul aparţine lui Gardar şi soţiei sale, Katrin, precum şi prietenului lor, Lif - împreună, aceştia renovează o casă abandonată şi înfricoşătoare din Islanda, dintr-un vechi sat de pescari părăsit, departe de civilizaţie. 
Al doilea punct de vedere, din a doua parte a cărţii, este al doctorului Freyr care s-a despărţit de soţia sa după ce şi-au pierdut fiul. Acesta a dispărut fără urmă şi a fost declarat mort. 
Grupul de prieteni care renovează casa descoperă după câteva zile că nu sunt singuri şi sunt terorizaţi de un spirit malefic. 
Între timp, doctorul Freyr investighează sinuciderea unei bătrâne şi descoperă că aceasta avea o obsesie pentru fiul său dispărut. Treptat, aceste două poveşti se îmbină.
Un roman cu fantome, cu tensiune multă, cu zăpadă multă, despre disperare şi supravieţuire, cu silueta unui băieţel mort care tot apare. 

Parerea mea :

Această poveste este spusă din două puncte de vedere. Primul aparţine lui Gardar şi soţiei sale, Katrin, precum şi prietenului lor, Lif - împreună, aceştia renovează o casă abandonată şi înfricoşătoare din Islanda, dintr-un vechi sat de pescari părăsit, departe de civilizaţie. 
Al doilea punct de vedere, din a doua parte a cărţii, este al doctorului Freyr care s-a despărţit de soţia sa după ce şi-au pierdut fiul. Acesta a dispărut fără urmă şi a fost declarat mort. 
Grupul de prieteni care renovează casa descoperă după câteva zile că nu sunt singuri şi sunt terorizaţi de un spirit malefic. 

Între timp, doctorul Freyr investighează sinuciderea unei bătrâne şi descoperă că aceasta avea o obsesie pentru fiul său dispărut. Treptat, aceste două poveşti se îmbină.
Un roman cu fantome, cu tensiune multă, cu zăpadă multă, despre disperare şi supravieţuire, cu silueta unui băieţel mort care tot apare. 

Citate:

1. ,,Copii au, de obicei, o abilitate incredibila de a-si bloca sentimentele negative"
2. ,,-Dar nu te simti mai bine doar fiindca altii au suferit mai mult.
-Nu, dar ma ajuta sa stiu ca oamenii au trecut prin lucruri mai grele si, totusi, au supravietuit.''
3. ,,In ochii unor tineri, renuntarea la viata, in lupta cu adolescenta, era privita drept ceva eroic. Nu trebuia decat unul sa starneasca totul si apoi il urmau altii.''
4. ,, Trista soarta sa fii ingropat in pamant strain, sa ti se uite pana si numele si data nasterii, ba chiar si cea a mortii, care, macar ea, trebuia sa fi fost stiuta.''
5. ,, Dupa el, nu trebuia sa treci prin focurile iadului pentru a fi alaturi de cei care nimereau acolo.''
6.,, Imediat ce se mutase le asteptase cu nerabdare vizita, insa, cu timpul, incepuse sa se teama ca vizitatorii o sa-i aminteasca de viata sa trecuta si ca i-ar putea starni amintiri pe care voia sa le dea la o parte, pe unele pentru totdeauna.''
7. ,,Simti ca i se strange inima cand o compara, in minte, pe fosta Sara, cu trupul ei implinit, plina de viata si de bucurie, cu carcasa ce ramasese din ea, traind din simplu reflex automat.''
8. ,, Il izbea, intotdeauna, ce ramanea dupa cineva decedat: acolo unde inainte batuse o inima, acolo unde altadata navaleau suvoaie de ganduri, nu mai era decat carne moarta, pe niste oase albe. Si, cu timpul, n-aveau sa ramana decat oasele,''
9. ,,Doctorii pot sa inteleaga cum functioneaza muschii si organele, dar n-au,  de fapt, idee ce anume face pe cineva sa fie vesel sau trist. Tu stii? Nu poti explica ce este o emotie, dar presupui ca e acolo si nu te indoiesti de existenta ei. ''



joi, 7 noiembrie 2013

Recenzie Urzeala Tronurilor **

Multumesc frumos librariei Libris pentru aceasta carte minunata si anume Urzeala TronurilorLibraria Libris este o librarie online foarte populara in Romania unde gasiti carti in romana, dar si in engleza si carti online la preturi rezonabile, dar si rechizite.



George R. R. Martin
Coperta necartonata 
Editura Nemira 
423 de pagini 
35 lei ambele volume plus transport gratuit





Descriere:

PREMIUL LOCUS

„Romanul care marchează fără doar şi poate începutul detronării lui Tolkien: Urzeala tronurilor.“
NewsweekÎntr-un ţinut în care verile pot dura ani în şir şi iernile o viaţă, primejdia se arată la orizont. Vine iarna şi pe plaiurile îngheţate de la nord de Winterfell forţe întunecate şi stranii îşi adună puterile în spatele Zidului ce protejează întregul regat Westeros. În mijlocul conflictului se află familia Stark de Winterfell, oameni la fel de aspri şi neîndurători ca pământul pe care îl stăpânesc. Un tărâm al extremelor, de la fortăreţele de piatră ale iernii la castelele belşugului şi ale verii, în care lorzi şi prinţese, soldaţi şi vrăjitori, asasini şi bastarzi iubesc, se luptă şi uneltesc pentru a supravieţui. Între intrigi şi comploturi, tragedie şi trădare, victorie şi teroare, soarta familiei Stark, a aliaţilor ei şi a inamicilor atârnă de un fir de păr, în timp ce toţi încearcă să câştige cel mai periculos joc dintre toate: urzeala tronurilor.

„Martin atinge un vârf absolut din punctul de vedere al tehnicii narative şi al scenelor de acţiune. Scriitura, imaginaţia, impactul emoţional şi extraordinara construcţie a universului său presupun o nouă definire a genului fantasy.“
Booklist

Parerea mea:

     In partea a doua intreaga poveste evolueaza, oferindu-ne actiuni noi si rastalmaciri de situatie. Tyrion, unul dintre personajele mele preferate e la un pas de moarte si soarta multor altora se schimba in bine sau in rau. Personajele au trasatura dominanta mai pronuntata si ofera o poveste foarte buna. Este usor sa te indragostesti de aceasta lume creata de G. R. R. Martin, lucru pe care l-am specificat si in prima recenzie.
     Khaleesi, personajul meu preferat feminin isi arata adevarata fata, aceea de luptatoare si conducatoare a khalasarului, fiind ultimul personaj al cartii din perspectiva caruia se nareaza.
     Cum deja este cunoscut acest lucru, autorul incepe sa omoare personaje favorite pentru a accentua si a aduce in atentia cititorului calitatile altora, lucru care pe mine ma deranjeaza si totodata ma tine in suspans.
     Prezentarea decorului din acele timpuri este facuta intr-un fel anume, unic si impunator, aratand maiestria autorului de a muta condeiul pe foaie fara a exagera si a deveni ,, prea frumos ca sa fie adevarat''. Arata atat partile bune cat si pe cele rele.
     Primul volum al seriei ,, Cantec de gheata si foc'' este per total o adevarata capodopera reusind sa dea viata si glas unor personaje puternice si mai ales  unor personalitati UMANE cu bune si cu rele.
sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Recenzie Mic dejun cu Socrate


Editura Litera are pana in prezent foarte multe tiluri de beletristica, dar si carti de domeniu, bucurandu-se de un renume pe piata romana a cartilor, dar si internationala. Preturile sunt mai mult decat accesibile, iar ofertele nu intarzie sa apara atat in librariile din tara cat si in cele online;)

Robert Rowland Smith 
Coperta paperback cu clapete
Carte primita de la editura Litera spre recenzie
217 pagini
29,90 lei 
LINK DE CUMPARARE





Descriere
Ascultă raționamentul lui Descartes despre trezitul în fiecare dimineață, întreabă-l pe Nietzsche cum să scapi de turmă în timp ce mergi la slujbă, află ce spun Ovidiu și Simone de Beauvoir despre sex, învață de la Machiavelli cum să organizezi o petrecere și lasă-l pe Freud să-ți interpreteze visele.
Rutina ta cotidiană nu este banală! Mersul cu metroul sau cina pot fi încărcate de înțelesuri filosofice nebănuite. Ne-o demonstrează Robert Rowland Smith făcându-ne cunoștință cu unii dintre cei mai mari filosofi din istorie, de la Socrate și Platon la Wittgenstein și Derrida. Cu inteligență și umor, autorul ne arată ce se ascunde în spatele acțiunilor noastre de zi cu zi, de când ne trezim și până mergem la culcare. Pe lângă marile idei ale acestor gânditori, face trimiteri la muzică, pictură, filme, literatură și chiar la un remarcabil experiment japonez în legătură cu cristalele de apă.
Vei înțelege, așadar, de ce shoppingul în malluri este fascinant, de ce nu te poți dezlipi de televizor și de ce ar trebui să-ți lași părinții să achite nota la restaurant. 

Părerea mea:  Această carte își propune  *și  reușește cu vârf și îndesat!*să abordeze  legăturile dintre cele mai importante idei din istorie, filosofie, psihologie, sociologie și politică și felul în care îți trăiești viața. În esența ei, carte este una filozofică dar măiestria autorului o face să poată fi înțeleasă de toate categoriile de cititori, nu doar de cei specializați. Bineînțeles, trebuie să te și intereseze astfel de idei, pentru că altfel s-ar putea să o consideri plictisitoare. Dar cum spuneam,  cartea se face ușor de înțeles și are chiar o doză bună de umor, sarcasm, ironie. Așa cum bine spunea însuși autorul: „Există o mulțime de cărți care tratează acest subiect în profunzime-care ne vorbesc despre cum să acționăm în mod etic, despre ce partide politice ar trebuie să votăm și așa mai departe. Problema e că, pe lângă faptul că sunt scris într-un limbaj tehnic, ele tind să izoleze marile idei pe niște culmi, nu să le ancoreze în existența cotidiană, așa cum caută să facă volumul de față.” Eu personal cred că are perfectă dreptate. Pe lângă faptul că e un izvor nesecat de informații *eu am aflat o mulțime de chestii interesante*, la sfârșitul cărții rămâi cu o senzație incredibilă și unică.
Am simțit efectiv cum mi se ia un văl de pe ochi, a fost un fel de „iluminare”, dacă e să o iau așa. O carte de beletristică, vă garantez că niciodată nu o să producă un asemenea efect. R.R. Smith se pricepe atât de bine să îți atragă atenția și să îți transmită o informație pe o cale simplă și cu exemple cotidiene, încât eu am fost șocată de profunzimea unor chestii, pe care de altfel le consideram banale. Ei bine, cred că asta își propune filozofia de fapt și de drept. Nota mea e zece cu plusuri si ii dau cinci stele. Citate o să dau câteva, pentru că dacă e să o luăm așa, întreaga carte ar fi un citat imens.


 Citate
-La urma urmei, cuvântul filosofie înseamnă iubire de înțelepciune, iar  a fi înțelept nu e totuna cu a fi deștept. În timp ce deșteptăciunea își găsește satisfacția în câștigarea unor dezbateri abstracte, înțelepciunea este o artă practică, având ca scop formularea unor judecăți perspicace despre complicațiile de zi de zi.

-Descartes a ajuns la concluzia că putea să se îndoiască de tot, mai puțin de faptul că se îndoia.

-Ironia e că, tocmai purtatul hainelor a ajuns să ne pară aproape mai natural decât goliciunea- o ironie care l-a făcut pe T. Carlyle, istoricul din epoca victoriană să se plângă că întreaga istorie a gândirii <<ne înfățișează tacit omul ca pe un animal înveșmântat , deși omul este de la natură, un animal gol.>>
-Detașarea, satisfacția de sine și culpabilitatea, cele trei ingrediente ale cocktailului decadenței.
-Chiar dacă experiența ne-a învățat că de fapt, culoarea locală poate să însemne restaurante infestante de gândaci, copii desculți care te sâcâie să cumperi tot felul de mărunțișuri, cluburi de noapte promiscue de pe străzi desfundate, fantezia vacanței nu se pierde așa de ușor. Vacanța este o prefigurare a paradisului.
-Destinațiile turistice acumulează o puterese negativă- a le vedea e minunat, dar a nu le vedea creăează un deficit în experiența noastră de viață, o plăcere ce va fi ispășită aproape ca o durere. Ele nu sunt locuri pe care doar e frumos să le vezi, ci trebuie să le vezi, altfel viața ănsăși se presupune că îți va fi mai săracă și insufiecient trăita . Vedere Napoli e poi morire: să vezi Napoli și apoi să mori.
-Sfântul Graal al destinațiilor de vacanță nu se găsește în galaxie, ci în timp.
-Deși căutăm constant frumosul, trebuie să îl purtăm de fapt cu noi, altfel nu îl vom găsi.

-O carte este compusă din cuvinte, iar cuvintele sunt niște lucruri uimitoare.

-Faptul că te uiți la televizor nu face decât să demonstreze cât eștide inteligent.

-În cazul în care certurile nu au drept consecință o rupere ireversibilă, ostilitățile îi ajută pe partere să proiecteze ceea ce sunt ca indivizi și, astfel, le oferă posibilitatea să se apropie încă odată.

-Ce am face dacă sexul ar fi plictisitor sau dureros?  Specia s-ar stinge.