Recenzie Mic dejun cu Socrate

Editura Litera are pana in prezent foarte multe tiluri de beletristica, dar si carti de domeniu, bucurandu-se de un renume pe piata romana a cartilor, dar si internationala. Preturile sunt mai mult decat accesibile, iar ofertele nu intarzie sa apara atat in librariile din tara cat si in cele online;)

Robert Rowland Smith 
Coperta paperback cu clapete
Carte primita de la editura Litera spre recenzie
217 pagini
29,90 lei 
LINK DE CUMPARARE

Descriere

Ascultă raționamentul lui Descartes despre trezitul în fiecare dimineață, întreabă-l pe Nietzsche cum să scapi de turmă în timp ce mergi la slujbă, află ce spun Ovidiu și Simone de Beauvoir despre sex, învață de la Machiavelli cum să organizezi o petrecere și lasă-l pe Freud să-ți interpreteze visele.

Rutina ta cotidiană nu este banală! Mersul cu metroul sau cina pot fi încărcate de înțelesuri filosofice nebănuite. Ne-o demonstrează Robert Rowland Smith făcându-ne cunoștință cu unii dintre cei mai mari filosofi din istorie, de la Socrate și Platon la Wittgenstein și Derrida. Cu inteligență și umor, autorul ne arată ce se ascunde în spatele acțiunilor noastre de zi cu zi, de când ne trezim și până mergem la culcare. Pe lângă marile idei ale acestor gânditori, face trimiteri la muzică, pictură, filme, literatură și chiar la un remarcabil experiment japonez în legătură cu cristalele de apă.

Vei înțelege, așadar, de ce shoppingul în malluri este fascinant, de ce nu te poți dezlipi de televizor și de ce ar trebui să-ți lași părinții să achite nota la restaurant. 

Părerea mea:  Această carte își propune  *și  reușește cu vârf și îndesat!*să abordeze  legăturile dintre cele mai importante idei din istorie, filosofie, psihologie, sociologie și politică și felul în care îți trăiești viața. În esența ei, carte este una filozofică dar măiestria autorului o face să poată fi înțeleasă de toate categoriile de cititori, nu doar de cei specializați. Bineînțeles, trebuie să te și intereseze astfel de idei, pentru că altfel s-ar putea să o consideri plictisitoare. Dar cum spuneam,  cartea se face ușor de înțeles și are chiar o doză bună de umor, sarcasm, ironie. Așa cum bine spunea însuși autorul: „Există o mulțime de cărți care tratează acest subiect în profunzime-care ne vorbesc despre cum să acționăm în mod etic, despre ce partide politice ar trebuie să votăm și așa mai departe. Problema e că, pe lângă faptul că sunt scris într-un limbaj tehnic, ele tind să izoleze marile idei pe niște culmi, nu să le ancoreze în existența cotidiană, așa cum caută să facă volumul de față.” Eu personal cred că are perfectă dreptate. Pe lângă faptul că e un izvor nesecat de informații *eu am aflat o mulțime de chestii interesante*, la sfârșitul cărții rămâi cu o senzație incredibilă și unică.

Am simțit efectiv cum mi se ia un văl de pe ochi, a fost un fel de „iluminare”, dacă e să o iau așa. O carte de beletristică, vă garantez că niciodată nu o să producă un asemenea efect. R.R. Smith se pricepe atât de bine să îți atragă atenția și să îți transmită o informație pe o cale simplă și cu exemple cotidiene, încât eu am fost șocată de profunzimea unor chestii, pe care de altfel le consideram banale. Ei bine, cred că asta își propune filozofia de fapt și de drept. Nota mea e zece cu plusuri si ii dau cinci stele. Citate o să dau câteva, pentru că dacă e să o luăm așa, întreaga carte ar fi un citat imens.

 Citate

-La urma urmei, cuvântul filosofie înseamnă iubire de înțelepciune, iar  a fi înțelept nu e totuna cu a fi deștept. În timp ce deșteptăciunea își găsește satisfacția în câștigarea unor dezbateri abstracte, înțelepciunea este o artă practică, având ca scop formularea unor judecăți perspicace despre complicațiile de zi de zi.

-Descartes a ajuns la concluzia că putea să se îndoiască de tot, mai puțin de faptul că se îndoia.

-Ironia e că, tocmai purtatul hainelor a ajuns să ne pară aproape mai natural decât goliciunea- o ironie care l-a făcut pe T. Carlyle, istoricul din epoca victoriană să se plângă că întreaga istorie a gândirii <<ne înfățișează tacit omul ca pe un animal înveșmântat , deși omul este de la natură, un animal gol.>>

-Detașarea, satisfacția de sine și culpabilitatea, cele trei ingrediente ale cocktailului decadenței.

-Chiar dacă experiența ne-a învățat că de fapt, culoarea locală poate să însemne restaurante infestante de gândaci, copii desculți care te sâcâie să cumperi tot felul de mărunțișuri, cluburi de noapte promiscue de pe străzi desfundate, fantezia vacanței nu se pierde așa de ușor. Vacanța este o prefigurare a paradisului.

-Destinațiile turistice acumulează o puterese negativă- a le vedea e minunat, dar a nu le vedea creăează un deficit în experiența noastră de viață, o plăcere ce va fi ispășită aproape ca o durere. Ele nu sunt locuri pe care doar e frumos să le vezi, ci trebuie să le vezi, altfel viața ănsăși se presupune că îți va fi mai săracă și insufiecient trăita . Vedere Napoli e poi morire: să vezi Napoli și apoi să mori.

-Sfântul Graal al destinațiilor de vacanță nu se găsește în galaxie, ci în timp.

-Deși căutăm constant frumosul, trebuie să îl purtăm de fapt cu noi, altfel nu îl vom găsi.

-O carte este compusă din cuvinte, iar cuvintele sunt niște lucruri uimitoare.

-Faptul că te uiți la televizor nu face decât să demonstreze cât eștide inteligent.

-În cazul în care certurile nu au drept consecință o rupere ireversibilă, ostilitățile îi ajută pe partere să proiecteze ceea ce sunt ca indivizi și, astfel, le oferă posibilitatea să se apropie încă odată.

-Ce am face dacă sexul ar fi plictisitor sau dureros?  Specia s-ar stinge.