Multumesc frumos librariei Libris pentru aceasta carte minunata si anume Umbra vantului . Libraria Libris este o librarie online foarte populara in Romania, mai buna chiar si decat o librarie normala unde gasiti carti in romana, dar si in engleza si carti online la preturi rezonabile.
Coperta paperback
Carte primita de la Libris pentru recenzie
LINK DE CUMPARARE
37 de lei
editura POLIROM
488 pagini
Descriere:
Traducere din limba spaniola si note de Dragos Cojocaru
Ne aflam in Barcelona anului 1945. Intr-o dimineata cetoasa, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orasului vechi, isi duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cartilor Uitate, o cladire impunatoare, veche si sumbra, plina de volume ale unor autori necunoscuti sau uitati, carti aduse de oameni care au tinut sa le fereasca de parasire, de indiferenta sau de la disparitie. Potrivit traditiei, cine intra pentru prima oara trebuie sa adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de Umbra vintului de Julian Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasa, il citeste in aceeasi noapte dintr-o suflare. In anii urmatori, Daniel se pomeneste implicat intr-o serie de intrigi si de crime, trecind prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. In acelasi timp, el se lanseaza in cercetarea amanuntita a biografiei autorului, cel putin la fel de enigmatica si de stranie precum romanele sale.
„Daca ati crezut cumva ca marele roman gotic a murit odata cu secolul al XIX-lea, Umbra vintului o sa va faca sa va razginditi. Un roman de prima mina, plin de capcane, de intrigi care se desfac unele din altele.” (Stephen King)
„O aventura fantastica, un roman scris parca de Jorge Luis Borges in stilul Numelui trandafirului. Zafon are grija sa dozeze iubirea, magicul, crimele si nebunia astfel incit sa-l captiveze pina si pe cititorul cel mai sceptic. Diabolic de bun!” (Elle)
Parerea mea :
,,Insa mie mi s-a parut ca Julian traia in trecut, ferecat cu Amintirile
lui. Julian traia inchis in sinea lui, pentru cartile lui si inlauntrul
acestora, ca un prizonier de lux.
-
O
spuneti de parca l-ati invidia.
-
Exista
temnite mai grele decat cuvintele, Daniel. ``
Cartea aceasta a fost pentru mine
ca o lectie de viata si are cu siguranta un loc in inima mea. Acest roman este
precum un hol cu o usa la sfarsit. O deschizi, pasesti inauntru si descoperi un
decor nou cu care incepi sa te obisnuiesti. Apoi o alta usa apare la capatul
camerei. Povestea se repeta, tu curios descizi si aceasta usa si cu fiecare
camera noua in care intri te adancesti din ce in ce mai mult in lumea creata de
Carlos Ruzi Zafon si in magia casei cu mai multe decoruri, Umbra vantului. ,,Pe
masura ce avansam, structura povestirii a inceput sa-mi aminteasca de una din
acele papusi rusesti care contin nenumarate miniaturi ale lor insele. Pas cu
pas, naratiunea se descompunea intr-o mie de povesti, ca si cum povestirea ar
fi patruns intr-o galerie de oglinzi, iar identitatea ei s-ar fi scindat intr-o
multime de reflexe diferite si, in acelasi timp, unul singur.``
Fiecare personaj este frumos schitat, este
autentic si are o poveste de spus.
Fermin, personaj enigmatic are o
adevarata evolutie pe parcursul romanului. De la un cersator, considerat nebun
si izolat de societate ajunge precum greierele Jimini, constiinta lui Daniel si
un personaj sincer cu aptitudini in arta spionajului si vorbe de duh care mai
de care mai inovative : ,, Inima unei muieri e-un labirint de
subtilitati care sfideaza mintea necioplita
a barbatului mincinos. Daca vrei sa posezi cu adevarat o femeie, trebuie
sa gandesti ca ea, iar primul lucru e sa-i castigi sufletul. Restul, dulcele
invelis molcut care te face sa-ti pierzi mintile si virtutea, vine pe deasupra.’’ ;
,, (..) enigma naturii (...)Femeia (...) Adu-ti aminte : inima fierbinte
si mintea rece. Codul seducatorului.’’
Personajul Daniel este unul care
iti ramane in amintiri. Dupa moartea mamei ,,absenta mamei continua sa fie pentru mine
un miraj, o liniste strigatoare pe care inca nu ma deprinsesem s-o fac sa taca
prin cuvinte.’’ ; ,,I-am vazut asa cum vezi niste straini dintr-un tren
care se indeparteaza prea repede. Atunci, aproape fara sa-mi dau seama, mi-am
amintit chipul mamei mele, pe care il pierdusem cu atatia ani in urma, ca si
cum un decupaj ratacit ar fi alunecat dintre paginile unei carti. Lumina ei a
fost singurul lucru care m-a insotit in coborarea mea.’’ el ramane cu
tatal si lucreaza inn librarie. Puritatea lui este afisata in relatia cu
Fermin, in modul in care reuseste sa-i intre Nuriei la suflet : ,, exista oameni de care-ti amintesti si
oameni pe care ii visezi. Pentru mine, Nuria Manfort avea consistenta si
credibilitatea unui miraj : nu-i pui verdicitatea sub semnul indoielii, ci
pur si simplu umbli dupa el pana cand se destrama sau te distruge.’’ ; ,,
Caligrafia ei marunta si ordonata mi-a amintit de curatenia din biroul ei, ca
si cum ar fi dorit sa cautee in cuvinte pacea si siguranta pe care viata nu
voise sa i le daruiasca.’’ Si sa intre pana la urma chiar in sufletul
lui Lain Coubert. Pe Daniel, chiar si diavolul il iubea.=)))
Povestea pare sa se repete. Istoria
lui Julian Carax si a lui Daniel sunt asemanatoare, iar intr-un anumit punct
ajung sa se intersecteze.
Iubirea autorului pentru carti este mai mult decat evidenta in acest
roman. Prin prisma lui Daniel aflam adevaratele ganduri ale lui Zafon (,,
Am copilarit printre carti, facandu-mi prieteni invizibili in pagini care se
descompuneau in pulbere si al caror miros inca il mai pastrez pe maini.’’ ;
,, Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. Sufletul celui care
l-a scris si sufletul celor care l-au citit, l-au trait si l-au visat. Ori de
cate ori o carte isi schimba proprietarul, ori de cate ori privirea aluneca pe
paginile ei, spiritul sau creste si se intareste.’’) Daniel e capabil
sa puna cartea pe un loc sacru, un loc demn de toata cinstea. ,, Nu
ma puteam abtine sa nu ma gandesc ca, daca eu, din pura intamplare,
descoperisem un intreg univers intr-o carte necunoscuta din infinitatea acelei
necropole, alte zeci de mii ramaneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am
simtit inconjurat de milioane de pagini abandonate, de universuri si de suflete
fara stapan, care se cufundau intr-un ocean de bezna, in timp ce lumea care
palpita in afara acelor ziduri isi pierdea memoria pe nestiute, zi dupa zi,
simtindu-se cu atat mai inteleapta cu cat uita mai mult.’’
Finalul a fost perfect. Trist si
totodata vesel, romanul a fost incheiat dar a lasat loc si de interpretare ,,
Bea spune ca arta de a citi moare incetul cu incetul, ca e un ritual intim, ca
o carte e o oglinda si ca nu putem gasi in ea decat ceea ce avem deja inlauntrul
nostru, ca atunci cand citim ne folosim mintea si sufletul si ca aceste bunuri
sunt din ce in ce mai rare.’’
O
carte pe care o recomand tuturor celor care pretuiesc lectura, dar si celor
care vor sa o descopere.
E prima data cand aud despre aceasta carte, dar chiar pare interesanta si imi plac foarte mult citatele <3
RăspundețiȘtergereTrebuie să recunosc ceva , titlul acestei cărţi nu mi-a spus nimic, coperta a contribuit şi ea la o stare de indiferenţă. Recenzia ta în schimb spune multe şi da, îmi doresc să o citesc şi eu, e posibil să o achiziţionez după paşte.apropo asta mi-a atras atenţia ,, Am copilarit printre carti, facandu-mi prieteni invizibili in pagini care se descompuneau in pulbere si al caror miros inca il mai pastrez pe maini.’’ ; ,, Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. Sufletul celui care l-a scris si sufletul celor care l-au citit, l-au trait si l-au visat. Ori de cate ori o carte isi schimba proprietarul, ori de cate ori privirea aluneca pe paginile ei, spiritul sau creste si se intareste.’’) Se potriveşte oarecum cu mine, dar nu am timp să îl dezvolt prea mult ..
RăspundețiȘtergereCe horror e prima imagine:-) , imi place ideea romanului, o biblioteca plina de antichitati, o carte misterioasa, intrigi pe parcursul timpului s.a.m.d.
RăspundețiȘtergereBianca ai primit emailul cu adresa?