Fragment din Mare Tranquilitatis

Cartea asta m-a atras din prima si imi place si coperta. In luna mai o vom avea prin librarii multumita edituri Epica:)

Ce parere aveti de fragmentul traduse de mine?
Nastya
Moartea chiar nu este cel mai rau lucrur dupa ce ai facut-o odata.
Si am facut-o
Nu imi mai este teama de moarte.
Mi-e frica de toate celalalte.
 ***
August in Florida inseamna trei lucruri: caldura, umiditate inabusitoare si scoala. Scoala, nu am mai fost la scoala de doi ani. Nu ca si cum ai putea fi educata acasa de mama ta, dar nu sunt. E vineri. Ultimul meu an incepe luni, dar inca nu m-am inscris.Daca nu ma duc maine, nu voi avea orarul luni dimineata si ar trebui sa il astept la birou. Cred ca ar fi ca in filmele alea proaste ale anilor 80 cand sunt in intarziere si ma grabesc pe hol in prima zi si toata lumea se opreste si se holbeaza la mine. Nu ar fi asta cel mai rau lucru care mi s-a intamplat, dar tot ar fi nasol.
 Matusa mea opreste in parcarea liceului Mill Creek Community in care se se remorcheaza.
E un liceu ca toate celalalte. Exceptand culoarea ingalbenita a peretilor si numele de pe emblema, nu e chiar ca ultimul la care am fost. Margot- m-a pus sa ii zic asa pentru ca ,,matusa'' ar fi facut-o sa se simta batrana- opreste radioul care mi-a spart timpanele tot drumul. Bine ca a fost o calatorie scurta pentru ca zgomotele puternice ma irita la culmea. Nu sunetul in sine ma deranjeaza, ci faptul ca e dat tare. Sunetele tari fac imposibila ascultarea celor incete, iar cele incete sunt cele de care trebuie sa te temi. Ma descur acum pentru ca suntem in masina si de obicei ma simt in siguranta in masina. Afara e o poveste diferita. Nu ma simt niciodata protejata afara.
-Mama ta asteapta un telefon cand terminam treaba, imi spune Margot. Mama asteapta o gramada de chestii care nu se vor intampla prea curand. Printre altele, un apel nu e mare chestie, dar asta nu inseamna ca il va primi.
-Ai putea macar sa ii trimiti un mesaj. Patru cuvinte: ,, Gata, acum sunt inscrisa". Daca te simti suficient de generoasa azi, ai putea chiar sa atasezi si o fata zambareata la sfarsit.
M-am uitat lung la ea dupa scaunul pasagerului. Margot e sora mai mica a mamei, cu 10 ani mai mica. Este opusul mamei in toate privintele. Nici macar nu arata ca mama, ceea ce inseamna ca nu arata ca mine pentru ca eu sunt copia la indigo a mamei. Margot e blonda spalacita cu ochii albastri si un un bronz continuu pe care il obtine usor lucrand noptiile iar ziua stand la piscina; e asistenta si ea stie mai bine. Eu am o piele alba ca branza, ochii caprui, si par lung, ondulat si negru. Arata de parca ar fi ieisit din anunturile Coppertone. Eu arat ca si cand as sta in sicriu. Oamenii ar trebui sa fie batuti in cap ca sa creada ca suntem rude.
Inca mai are zambetul impertinent pe fata, stiind ca, chiar daca nu m-a convins sa o sun pe mama macar a plantat un sambure de vinovatie in mine. E imposibil sa nu o placi pe Margot, chiar si cand incerci, ceea ce ma face sa o urasc putin pentru ca eu nu voi fi niciodata una dintre persoanele acelea. M-a luat la ea nu pentru ca nu as fi avut unde altundeva sa merg ci pentru ca nu as fi suportat sa merg in alta parte. Din fericire pentru ea,  o sa ma vada doar asa, in trecere, pentru ca odata ce scoala incepe, rar vom mai fi acasa in acelasi timp. Cu toate astea, nu cred ca primirea unei adolescente ursuze, cu coltii scosi mereu si cu mai multe defecte decat National Geographic este visul unei femei singure care se apropie de 30. Eu nu as fi facut-o, dar eu nu sunt o persoana prea buna. Poate asta e si motivul pentru care fug mancand pamantul de persoanele care ma iubesc. Daca as putea fi singura, as face-o. As fi recunoscatoare daca as putea fi singura in loc sa ma prefac ca e in regula sa fiu inconjurata de altii. Dar ei nu mi-au oferit optiunea asta. Asa ca am preferat sa fiu cu cineva care nu ma iubeste atat de mult. Sunt recunoscatoare pentru Margot. nu i-as spune asta niciodata. Nu i-as spune nimic
Cand am intrat,in  biroul principal era o adevarat zarva. Telefoane sunand, copiatoare scotand foi, voci peste tot. Erau trei cozi pana la primul colt. Nu am stiut pe care sa o aleg, asa ca am ales una mai scurta si am sperat sa fie cea buna. Margot a sarit in spatele meu si m-a impins departe de cozi pana la receptionista. Bine ca am vazut-o pentru ca insecunda in care mana ei mi-ar fi atins umarul ar fi fost cu fata in podea si cu genunchiul meu pe ea.
-Avem o intalnire cu domnul Armour, directorul, a spus autoritara. Margot, adultul responsabil. Joaca rolul mamei azi. Asta e o parte a ei pe care nu o vad deobicei. Prefera rolul matusii de gasca. Nu are copii, deci asta e  nou pentru ea. Nu am realizat niciodata ca am avea o intalnire, dar acum inteleg. Receptionera, o nesuferita ne-a condus la un rand de scaune asezate langa o usa inchisa de lemn negru.
Trebuie sa asteptam doar cateva minute si nimeni nu ne va observa. Anonimatul e placut. Ma intreb cat va dura. Mi-am lasat privirea in jos. Nu sunt pregatita pentru vizite azi. Ma asteptam sa intru, sa las niste acte, sa expun rezultatele mele scolare si gata. Nu ma ateptam la gramada de studenti care navalesc. Port blugi si un tricou negru cu decolteu in v, putin adanc,- ok, putin cam mult- mai stramt decat trebuia, dar cu toate astea, nu prea atragea atentia.

Va place coperta?