Click Here For Free Blog Templates!!!
Blogaholic Designs

chat box

vineri, 17 mai 2013

Primul capitol din Between shades of gray in romana

Imediat ce am aflat ca minunata editura Epica ne pregateste minunata carte Between shades of gray m-am si apucat de tradus primul capitol. Cum vi se pare? Va atrage cartea?


Printre nuante cenusii

M-au luat pe sus in camasa de noapte.

            Rememorand, semnele erau acolo : fotografii de familie arse in incendiu, mama cusandu-si bijuteriile si tot argintul in buzunarul pardesiului tarziu in noapte si tata care nu se mai intorcea de la munca. Fratele meu mai mic, Jonas punea intrebari. Si eu puneam intrebari dar se pare ca refuzam sa vad semnele. Tarziu am realizat ca tata si mama urmareau sa evadam.
            Nu am evadat.
            Am fost luati.
Paisprezece iunie 1941. M-am schimbat in camasa de noapte si m-am asezat la birou sa-i scriu verisoarei mele Joana o scrisoare.
Am deschis noua masuta de scris de fildes si cutia cu stilouri si creioane, un dar de la matusa cu ocazia aniverasrii a 15 ani.
Briza diminetii intra prin fereastra deschisa deasupra biroului miscand perdelele dintr-o parte in alta. Puteam mirosi valea de crini pe care eu si mama o plantasem cu doi ani in urma. ,,Draga Joana ‘’
Nu a fost un ciocanit. A fost o lovitura puternica ce m-a facut sa sar de pe scaun. Cineva batea cu pumnii in usa din fata. Mi-am parasit biroul si am iesit pe hol. Mama privea spre perete uitandu-se la harta noastra inramata a Lituaniei, ochii ei fiind inchisi iar fata traversata de riduri de anxietate. Nu am mai vazut-o niciodata asa. Se ruga.
-Mama, a spus Jonas, lasand sa se vada doar unul din ochii lui prin crapatura usii. O sa deschizi ? Suna ca si cand or sa sparga usa.
Capul mamei s-a intors pentru a ma vedea pe mine si pe Jonas iesind din camerele noastre. Si-a arcuit un zambet fortat.
-Da, dragule. O voi deschide. Nu voi lasa pe nimeni sa ne sparga usa.
Zgomotul pantofilor ei rasuna pe podeaua de lemn a holului, iar fusta ei lunga si subtire se legana deasupra genunchilor. Mama era eleganta si frumoasa, de fapt naucitoare cu un zambet larg care lumina totul in jurul ei. Am fost norocoasa sa mostenesc parul ca mierea al mamei si ochii ei albastri stralucitori. Jonas avea zambetul ei.
Voci puternice se auzeau de la intrare
-NKVD, a soptit Jonas, albindu-se la fata. Tadas zicea ca ei i-au luat vecinii intr-o camioneta. Ei aresteaza oameni.
- Nu, nu si aici, am raspuns. Politia sovietica secreta nu are ce cauta in casa noastra. M-am dus jos in hol ca sa ascult si m-am ascuns dupa colt. Jonas avea dreptate. Trei ofiteri NKVD o inconjurasera pe mama. Aveau palarii albastre cu o dunga rosie si o stea aurie pe uniforma. Un ofiter inalt tinea pasapoartele noastre in mana.
-Avem nevoie de mai mult timp. Vom fi gata pana dimineata, a zis mama.
-20 de minute sau nu veti mai prinde dimineata, a zis ofiterul.
            -Va rog, vorbiti mai incet, am copii, a soptit mama.
            -20 de minute, a urlat ofiterul. Si-a aruncat tigara aprinsa pe podeaua curata din hol si a strivit-o pe lemn cu bocancul.
            Era cat pe ce sa devenim si noi niste tigari.


Multumim multttt Epica


4 comentarii:

  1. hm..dubios..pare interesantă cred că o voi lua și eu sau cine știe?

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Nu cred ca e tinand cont ca vorbeste de intamplari marca 1941

      Ștergere