Recenzie Umbra vantului

Multumesc frumos librariei Libris pentru aceasta carte minunata si anume Umbra vantului . Libraria Libris este o librarie online foarte populara in Romania, mai buna chiar si decat o librarie normala unde gasiti carti in romana, dar si in engleza si carti online la preturi rezonabile.

Carlos Ruiz Zafon
Coperta paperback
Carte primita de la Libris pentru recenzie
LINK DE CUMPARARE
37 de lei
editura POLIROM
488 pagini






Descriere:

Traducere din limba spaniola si note de Dragos Cojocaru

Ne aflam in Barcelona anului 1945. Intr-o dimineata cetoasa, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orasului vechi, isi duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cartilor Uitate, o cladire impunatoare, veche si sumbra, plina de volume ale unor autori necunoscuti sau uitati, carti aduse de oameni care au tinut sa le fereasca de parasire, de indiferenta sau de la disparitie. Potrivit traditiei, cine intra pentru prima oara trebuie sa adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de Umbra vintului de Julian Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasa, il citeste in aceeasi noapte dintr-o suflare. In anii urmatori, Daniel se pomeneste implicat intr-o serie de intrigi si de crime, trecind prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. In acelasi timp, el se lanseaza in cercetarea amanuntita a biografiei autorului, cel putin la fel de enigmatica si de stranie precum romanele sale.

„Daca ati crezut cumva ca marele roman gotic a murit odata cu secolul al XIX-lea, Umbra vintului o sa va faca sa va razginditi. Un roman de prima mina, plin de capcane, de intrigi care se desfac unele din altele.” (Stephen King)

„O aventura fantastica, un roman scris parca de Jorge Luis Borges in stilul Numelui trandafirului. Zafon are grija sa dozeze iubirea, magicul, crimele si nebunia astfel incit sa-l captiveze pina si pe cititorul cel mai sceptic. Diabolic de bun!” (Elle)

„Umbra vintului este, in fond, o scrisoare de dragoste adresata literaturii si cititorilor la fel de pasionati de povesti precum tinarul erou al cartii.” (Entertainment Weekly)

Parerea mea :

,,Insa mie mi s-a parut ca Julian traia in trecut, ferecat cu Amintirile lui. Julian traia inchis in sinea lui, pentru cartile lui si inlauntrul acestora, ca un prizonier de lux.

-          O spuneti de parca l-ati invidia.

-          Exista temnite mai grele decat cuvintele, Daniel. ``

   Cartea aceasta a fost pentru mine ca o lectie de viata si are cu siguranta un loc in inima mea. Acest roman este precum un hol cu o usa la sfarsit. O deschizi, pasesti inauntru si descoperi un decor nou cu care incepi sa te obisnuiesti. Apoi o alta usa apare la capatul camerei. Povestea se repeta, tu curios descizi si aceasta usa si cu fiecare camera noua in care intri te adancesti din ce in ce mai mult in lumea creata de Carlos Ruzi Zafon si in magia casei cu mai multe decoruri, Umbra vantului. ,,Pe masura ce avansam, structura povestirii a inceput sa-mi aminteasca de una din acele papusi rusesti care contin nenumarate miniaturi ale lor insele. Pas cu pas, naratiunea se descompunea intr-o mie de povesti, ca si cum povestirea ar fi patruns intr-o galerie de oglinzi, iar identitatea ei s-ar fi scindat intr-o multime de reflexe diferite si, in acelasi timp, unul singur.``

   Fiecare personaj este frumos schitat, este autentic si are o poveste de spus.

   Fermin, personaj enigmatic are o adevarata evolutie pe parcursul romanului. De la un cersator, considerat nebun si izolat de societate ajunge precum greierele Jimini, constiinta lui Daniel si un personaj sincer cu aptitudini in arta spionajului si vorbe de duh care mai de care mai inovative : ,, Inima unei muieri e-un labirint de subtilitati care sfideaza mintea necioplita  a barbatului mincinos. Daca vrei sa posezi cu adevarat o femeie, trebuie sa gandesti ca ea, iar primul lucru e sa-i castigi sufletul. Restul, dulcele invelis molcut care te face sa-ti pierzi mintile si virtutea, vine pe deasupra.’’ ; ,, (..) enigma naturii (...)Femeia (...) Adu-ti aminte : inima fierbinte si mintea rece. Codul seducatorului.’’

   Personajul Daniel este unul care iti ramane in amintiri. Dupa moartea mamei ,,absenta mamei continua sa fie pentru mine un miraj, o liniste strigatoare pe care inca nu ma deprinsesem s-o fac sa taca prin cuvinte.’’ ; ,,I-am vazut asa cum vezi niste straini dintr-un tren care se indeparteaza prea repede. Atunci, aproape fara sa-mi dau seama, mi-am amintit chipul mamei mele, pe care il pierdusem cu atatia ani in urma, ca si cum un decupaj ratacit ar fi alunecat dintre paginile unei carti. Lumina ei a fost singurul lucru care m-a insotit in coborarea mea.’’ el ramane cu tatal si lucreaza inn librarie. Puritatea lui este afisata in relatia cu Fermin, in modul in care reuseste sa-i intre Nuriei la suflet :    ,, exista oameni de care-ti amintesti si oameni pe care ii visezi. Pentru mine, Nuria Manfort avea consistenta si credibilitatea unui miraj : nu-i pui verdicitatea sub semnul indoielii, ci pur si simplu umbli dupa el pana cand se destrama sau te distruge.’’ ; ,, Caligrafia ei marunta si ordonata mi-a amintit de curatenia din biroul ei, ca si cum ar fi dorit sa cautee in cuvinte pacea si siguranta pe care viata nu voise sa i le daruiasca.’’ Si sa intre pana la urma chiar in sufletul lui Lain Coubert. Pe Daniel, chiar si diavolul il iubea.=)))

   Povestea pare sa se repete. Istoria lui Julian Carax si a lui Daniel sunt asemanatoare, iar intr-un anumit punct ajung sa se intersecteze.

   Iubirea autorului pentru carti este mai mult decat evidenta in acest roman. Prin prisma lui Daniel aflam adevaratele ganduri ale lui Zafon (,, Am copilarit printre carti, facandu-mi prieteni invizibili in pagini care se descompuneau in pulbere si al caror miros inca il mai pastrez pe maini.’’ ; ,, Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. Sufletul celui care l-a scris si sufletul celor care l-au citit, l-au trait si l-au visat. Ori de cate ori o carte isi schimba proprietarul, ori de cate ori privirea aluneca pe paginile ei, spiritul sau creste si se intareste.’’) Daniel e capabil sa puna cartea pe un loc sacru, un loc demn de toata cinstea. ,, Nu ma puteam abtine sa nu ma gandesc ca, daca eu, din pura intamplare, descoperisem un intreg univers intr-o carte necunoscuta din infinitatea acelei necropole, alte zeci de mii ramaneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am simtit inconjurat de milioane de pagini abandonate, de universuri si de suflete fara stapan, care se cufundau intr-un ocean de bezna, in timp ce lumea care palpita in afara acelor ziduri isi pierdea memoria pe nestiute, zi dupa zi, simtindu-se cu atat mai inteleapta cu cat uita mai mult.’’

   Finalul a fost perfect. Trist si totodata vesel, romanul a fost incheiat dar a lasat loc si de interpretare ,, Bea spune ca arta de a citi moare incetul cu incetul, ca e un ritual intim, ca o carte e o oglinda si ca nu putem gasi in ea decat ceea ce avem deja inlauntrul nostru, ca atunci cand citim ne folosim mintea si sufletul si ca aceste bunuri sunt din ce in ce mai rare.’’

   O carte pe care o recomand tuturor celor care pretuiesc lectura, dar si celor care vor sa o descopere.