Click Here For Free Blog Templates!!!
Blogaholic Designs

chat box

marți, 6 noiembrie 2012

CONCURS CREATIE #15

Blestemul de Halloween

           In sfarsit noaptea de Halloween. Pe strada oamenii alearga de ici-colo fericiti si toata lume se distreaza la culme. Toata lumea cu exceptia mea.
           Nimeni nu stie ce se intampla pe strazile acestea in fiecare an de Halloween. Nimeni nu stie ca aici nu exista doar imitatii de monstrii si creaturi. Nimeni nu stie ca aici exista monstrii cu adevarat, monstrii care ies in aceasta noapte la vanatoare. Din acest motiv urasc Halloween-ul si mi-e frica de aceasta noapte. Nu numai ca monstrii misuna peste tot, dar in aceasta zi valul dintre lumea noastra si lumea de dincolo este cel mai subtire, cel mai fragil de rupt. Si, o, se gasesc multe spirite care vor sa se intoarca, care vor sa se razbune, care vor sa isi termine treburile neterminate.
            Mi-am zis ca anul asta nu o sa ies afara si nici nu o sa-mi pierd vremea cu vreun costum pentru ca oricum nu are rost. Toata lumea sfarseste in acelasi fel: moarta sau deabia tinandu-se pe picioare.
           Pana acum am reusit sa o tin pe soramea in casa in fiecare noapte de Halloween, dar ma tem ca anul asta nu mai e la fel. Si-a facut si costum si oricat as incerca eu sa o conving sa nu iasa din casa afara, ea nu vrea sa asculte. Nu vrea sa creada ceea ce ii spun, de fapt, nimeni nu crede acest lucru si lumea ma considera o ciudata si cred ca inventez lucrurile astea. Sincer nici eu nu le credeam pana cand parintii mei au murit si eu am fost martora. S-a intamplat tot intr-o noapte de Halloween cand parintii mei au invitat un barbat in casa, doar ca acel barbat nu era un barbat, era un monstru, un monstru insetat de sange. Eu si sora mea am scapat pentru ca am mers in jumatatea de casa construita de mai mult timp, acolo unde vampirul nu a fost invitat. Kiley nu isi aduce aminte aceste lucruri pentru ca era un bebelus, dar eu mi le aduc. Dupa ce s-a hranit destul din ei, nu s-a multumit sa ii lase in pace, ci i-a rupt in bucati. Oasele se auzeau trosnind si picaturi de sange inchegat sareau peste tot. Abdomenul le-a fost spintecat pur si simplu, iar capul le-a fost smuls de pe umeri. Din acea zi, am jurat sa-mi protejez sora chiar daca asta inseamna sa imi pierd propria viata. Parintii nostri s-au sacrificat pentru noi si au vrut ca noi sa ne traim vietile, sa nu patim la fel ca ei, au vrut sa plecam de aici. Doar ca este o singura problema: din acest oras nu poate pleca nimeni. Si in fiecare an vin tot mai multi oameni aici, tot mai multi oamenii sortiti mortii. Pentru a rupe blestemul aruncat asupra acestui oras, trebuie facut un singur lucru: trebuie omorat creatorul.
           Acest lucru este aproape imposibil pentru ca este realizabil doar in noaptea de Halloween, iar creatoruleste prea bine pazit si in fiecare an isi schimba locatia. Dar sa il localizez nu este un lucru atat de greu pentru ca isi schima locatia in sensul acelor de ceasornic, iar anul acesta va sta in cea mai veche caldire din oras. Doar ca lucrul cel mai greu deabia acum incepe. Chiar daca am zis ca nici anul acesta nu voi iesi afara din casa, nu mai pot sta stiind ca sora mea este in pericol. Pentru a ma stracura prin haosul de afara trebuie sa fiu imbracata cat mai autentic: haine normale. Niciun vampir de pe strada nu este imbracat cum scrie in povesti, cu pelerina si nici nu are sange pe la gura, doar ca au intradevar o culoare cadaverica, iar pentru asta eu trebuie sa imi dau cu faina pe fata.
          Cand mi-am terminat opera de arta m-am privit in oglinda si aratam exact ca un vampir autentic. Am iesit pe usa din spate a casei si pentru a ajunge mai aproape de casa abandonata trebuie sa ocolesc cimitirul pentru ca acolo e cel mai periculos loc in care sa mergi in noaptea de Halloween. Pe langa vampiri, acolo stau si bantuie zombie care sunt la fel de insetati de sange si au o putoare ingrozitoare, iar modul lor de a omori este mult mai sadic decat al vampirilor. Nu se vor satura pana cand fiecare bucatica din corpul tau este desprinsa, iar tot sangele balteste in jur. De asemenea, acolo bantuie si spiritele mortilor nelinistiti care iti pot poseda trupul daca vor si sa te chilare in felul asta pana la moarte.
          Am sarit peste gardul care imprejmuia casa si am ajuns pe teren liber, sau mai bine zis, terenul minat. De aici pana la casa abandonata padurile sunt impanzite de tot felul de creaturi care pazesc creatorul si nu stiu cum o sa ma descurc, dar trebuie sa trec eu cumva.  Mi-am luat de acasa o sabie pe care am folosit-o la lectiile mele de scrima si niste apa sfintita pentru orice eventualitate. Am inaintat si am tot inaintat, dar nimic. De niciunde nu se auzea nimic. Inca se vedeau luminile din oras, dar in rest era o liniste mormantala.
           Am intat in casa cu grija sa nu fac niciun zgomot, dar oricum era inutil pentru ca superauzul vampirilor detecteaza orice si plus ca ma trada si mirosul.
           --- Cine esti tu?
           Stiam ca acest lucru se va intampla mai devreme sau mai tarziu. Si se pare ca asa imi voi gasi sfarsitul. Nu trebuia sa o las pe Kiley singura, nu trebuia sa plec de acasa, dar acum faptul este consupat si trebuie sa-mi accept soarta.
           --- Tu esti creatorul? Am intrebat eu sperand sa mai traiesc pentru cateva clipe. Nu m-am intors, dar cand am facut-o am ramas muta de uimire. Baiatul din fata mea era perfect, era cavalerul orcarei printese: par negru, ochi negri ca obsidianul, muschii I se incordau pe abdomenul plat, iar buzele carnoase schitau un ranjet rautacios.
           --- Din pacate pentru tine, nu sunt eu persoana pe care o cauti. Tu trebuie sa fi Lora. Am vazut ca o sa vi. Eu o sa te ajut de aici, de fapt, te-am ajutat de cand ai plecat de acasa.
           --- Nu a fost niciun paznic de can am venit. Ce ai facut si cum adica ai vazut ca o sa vin?
           --- Pai, dupa cum vezi, eu sunt un magician, iar in noaptea asta, puterile mele isi ating apogeul. Eu am paralizat toti paznicii, inclusiv creatorul. Te astept de ceva vreme sa vi, dar vad ca deabia anul asta ti-ai facut curaj. Dupa ce a zis asta pe fata lui a luat nastere un ranjet superior.
           --- Ei bine Mr. Curajos, cum ziceai ca te cheama?
           --- Poti sa-mi zici Die.
           --- Tu chiar vorbesti serios? Am intrebat eu inca neconvinsa, desi parea destul de serios.
           --- Arat eu de parca as glumi? Acum trebuie sa il mai si omoram pe creator, daca nu te deranjez cu insistenta mea.
           --- Ha, ha, ce gluma buna! Unde il gasesc?
           --- Vrei sa zici unde il gasim, doar nu crezi ca te las singura in asta. E sus. Doarme bustean.
           Am urcat scarile in liniste si am ajuns in dreptul unei capere care parea sa fi fost candva un dormitor. Pe pat statea intins un baiat cam de varsta sorami.
           --- Eu nu pot sa fac asta! Am strigat eu. E doar un copil!
           --- Atunci o s-o fac eu. Da-mi sabia!
           I-am dat sabia si mi-am intors privirea pentru ca nu puteam sa asist la asa ceva. Am asteptat cateva secunde si nu s-a intamplat nimic, dar dintr-o data am simtit cum camera se invarte cu mine si se face tot mai intuneric si tot mai frig. Stiam ca mor, stiam si eram aproape sa ma resemnez cu asta cand ceva m-a tras inapoi. Nu ceva, cineva. Die statea deasupra mea respirand greu.
           --- Am crezut ca o sa te pierd, am crezut ca nu te vei mai intoarce.
           --- Si eu am crezut ca o sa mor. Multumesc, m-ai salvat!
           --- E un miracol ca nu ai murit. De ce crezi ca mi se spune Die? Toata lumea din jurul meu moare. A fost un blestem aruncat asupra mea de catre creator, dar acum ca el e mort, blestemul s-a rupt, iar tu nu ai murit. Nu stiu ce as fi facut daca te-as fi pierdut. Tun insemni totul pentru mine!
           N-am mai apucat sa spun nimic pentru ca buzele lui le-au acoperit pe ale mele taindu-mi rasuflarea. Era cel mai minunat sarut, un sarut sin care nu as mai fi vrut sa ma desprind.
           --- Te iubesc! A murmurat el. Te-am iubit ince de dinainte sa te nasti.
                                                                            ***
           Maine zi totul a revenit la normal. Sora mea era sanatoasa acasa, iar eu eram fericita alaturi de Shane, asa era numele lui adevarat. De acum inainte in seara de Halloween nu mai existau monstrii, nu mai existau bai de sange. Totul era asa cum trebuia sa fie. Toata lumea mergea din usa in usa, primeau bomboane, iar eu ma bucuram in sfarsit de noaptea de Halloween.

3 comentarii:

  1. Imi place firul naratiunii tale, dar nu inteleg de ce nu ai precizat cu lux de amanunte ca doar Lora putea dezlega blestemul, si de ce? Fiindca Die putea in fiecare an in noaptea de Halloween sa hipnotizeze pe oricine si astfel il putea ucide pe Creator chiar el, cum de altfel a si facut-o. Dupa ruperea blestemului, Die precizeaza ca o astepta inca dinainte sa se nasca, si iar intru in ceata!!! De ce o astepta, si care era misterul ce ii unea pe cei doi, cand ea nici nu stia de existenta lui? Pentru aceste nelamuriri la care nu gasesc raspunsuri, o sa iti scad un punct. NOTA MEA ESTE 9, insotita de felicitari. P.S. Mai lucreaza la scenariu, fiindca inceputul este promitator.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nota 10 felicitari! O poveste cufinal fericit, pentru vecie!

    RăspundețiȘtergere